Mirări din alte veacuri ne aduce,
Lumini ce timpul îl străbate,
Magicianul, purtător de cruce,
A pus mirabilă sămânță în carte.
El din cuvinte a creat iubirea,
O flacără ce se aprinde în beții stelare,
O pasăre Măiastră, ce aievea,
Poartă lumina vrăjii milenare.
O, ce miracole ascunde acest pământ!
Mirabile semințe ce aprind lumini;
Mireasa mea e tot ce am mai sfânt,
În țara asta prins-am rădăcini.
Nu pot să plec și chiar de plec eu mă întorc,
Un dor nebun îmi împresoară firea,
Chiar de-aș ajunge la Londra sau New York,
Îmi caut tot acasă nemurirea.
Doamne, ce cer albastru și ce galben lanul!
E roșu ca și focul dorul meu,
Aici mi-i tinerețea, aicea mi-i aleanul,
Aici trăit-am și, tot aicea, voi muri mereu.
Lumina e iubire - germen în semințe,
Miracole-n cuvinte eu sădesc;
Peste veacuri trece, în lumini aprinse,
Limba românească - ce mult eu te iubesc!
Vasile Anton Ieșeanu, 14 februarie 2014, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu