ISTORII CARE SE REPETĂ(O sută cinzeci și șapte ani de la unirea Principatelor Române) ALEXANDRU IOAN CUZA PE SCAUNUL SINGURĂTĂȚII

Moto: 

CA SĂ VEDEM DINCOLO DE APARENȚE TREBUIE SĂ CITIM , SĂ STUDIEM ȘI SĂ GÂNDIM LUCID!

CULTURA NU ESTE UN MOFT.

CULTURA ESTE CEA MAI PUTERNICĂ ARMĂ DE APĂRARE ÎMPOTRIVA MANIPULĂRII PSIHO-MENTALE PRACTICATĂ CU CINISM ȘI PERFIDIE DE AGENTURILE STRĂINE PRIN INDUCEREA HIPNOZEI DIRIJATE , ACTIVE ȘI VOLUNTARE ASUPRA UNEI COLECTIVITĂȚI UMANE PE CARE VOR S-O SUPUNĂ ȘI SĂ-I TRANSFORME PE OAMENII ACELEI COLECTIVITĂȚI, ASUPRA CĂREIA ÎȘI EXERCITĂ CONTROLUL, ÎN SCLAVI „LIBERI”, ÎN SCOPUL DEVALIZĂRII BOGĂȚIILOR NATURALE ȘI CREATE ALE ACELEI COMUNITĂȚI! 
ROMÂNI EDUCAȚI COPII ÎN SPIRITUL IUBIRII DE CARTE!

                Alexandru Ioan Cuza    este,  fără îndoială, simbolul   unirii românilor. Asta o știe   tot  românul, deși e posibil ca  mulți tineri  să  nu  mai  știe, pentru că   deși  „istoria este cea mai frumoasă poveste”, cum afirmă istoricul Adrian Cioroianu,  nu  mai e este  obiect de studiu  în școlile  din România.                                                                                                                                

         Imitația formelor fără  fond  induse sau impuse  ocult pe  noua  „tablă de valori”  postmodernistă „acceptată”   de „politica corectă”   a  directivelor  U E  face ca istoria să nu mai fie un obiect de valoare , poveștile de istorie  nemaifiind   de  interes în   postmodernitate.                            

          Istoria,conform sintagmei  POLITICAL  CORRECTNES,    nu mai are  valoare de întrebuințare în epoca postmodernistă.                                                                                    

               Cum,în zilele noastre   imaginea   face cât o mie de cuvinte,  de ce să-și mai strice  ochii  elevul  aplecându-se asupra cuvântului scris? Facebook  oferă cele mai  senzaționale imagini, videoclipuri și video-chat-uri, care satisfac mai mult plăcerea senzorială  decât   fericirea cititului  unei povești de istorie.                                                                                                                      

             Noi totuși,  fiind „incorecți politic”,  continuăm  să  citim  istoria   pentru că,  nu-i  așa, cine își uită trecutul  riscă să-l repete   în modul cel  nefast.                                                                          

           Alexandru Ioan Cuza  a realizat  un mare act politic  pentru unitatea românilor   în condițiile  în  care marile puteri imperialiste  ( rusesc, habsburgic și turcesc) stăteau gata să  intervină în forță, pentru că nu  voiau să cedeze ce luaseră cu forța de la  români, iar  dezbinate  principatele române erau mai lesne de stăpânit.                               Reformele   lui  Cuza, făcute în favoarea celor   mulți,  au atras  ura și adversitatea  marilor  boieri și  implicit  a clerului  care fusese  deposedat  de   mari proprietăți  agricole,  care în loc de religie se  ocupa, ca și în zilele noastre  de  economia materială mai mult decât de economia spirituală. Arhimandritul  Nylos  a   mers până la a pune  la cale, în 1864,  asasinarea lui Cuza.                             

           Prin urmare , domnitorul, înconjurat  de agenții infiltrați, numiți în  posturi cheie (la fel ca în zilele noastre), au reușit prin intrigi să-l învrăjbească   cu  cei mai apropiați  și mai fideli  colaboratori ( prim-ministru  Kogălniceanu  spre exemplu).                                                                                   

          Spionii infiltrați de   marile puteri (la fel ca în zilele noastre) au generat, prin intrigi,  un vid  în jurul domnitorului,  propice  pentru lovitura de stat   a monstruoasei coaliții.  „Blestem  și ură  lumea vrea să vază / Cât rău în țară ați făptuit”, scrie Vasile Alecsandri   într-un poem.                 

              Cuza a fost o „atât de frumoasă figură  de  domnitor”, spune Iorga, încât  a fost  cel mai iubit  de popor dar   a fost urât de  hienele hrăpărețe  în frunte cu   Brătianu.  

Liberalii   au fost  primii care au participat la complot.                                                                               

          Liberalii  s-au aliat cu conservatorii  în  monstruoasa coaliție.  Ca să   justifice  lovitura de stat  l-au acuzat pe domnitor  de intenții   dictatoriale.  Cuza  a abdicat  și pe tronul României   a fost adus  un principe german Carol de Hohenzollern.                                                                                              

           La fel  a procedat  Crin Antonescu și liberalii  din zilele noastre. Pas cu pas   au adus   un   alt neamț pe tronul  României. La fel liberalii s-au aliat  cu pedeliștii  și cu pesediștii    într-o nouă  „monstruoasă  coaliție”,  secondați de  agenți ai unor puteri străine care, în frunte cu  Mihai Răzvan Ungureanu,   au complotat ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR  pentru colonizarea  României  și au adus  un guvern  „corect politic” dictat de Angela  Merkel, via   Bruxelles, la fel ca  în urmă cu 150 de ani.      

            Noul imperiu german,   prin directivele de la Bruxelles, și-a atins scopul  colonial.  O, Doamne  cum se repetă istoria, în zilele  noastre, la fel ca  în urmă  cu 15o de ani.                                       

           Vasile Anton Ieșeanu, 24 ianuarie 2016, Iași