Moto:
CA SĂ VEDEM DINCOLO DE APARENȚE TREBUIE SĂ CITIM , SĂ STUDIEM ȘI SĂ GÂNDIM LUCID!
CULTURA NU ESTE UN MOFT.
CULTURA ESTE CEA MAI PUTERNICĂ ARMĂ DE APĂRARE ÎMPOTRIVA MANIPULĂRII PSIHO-MENTALE PRACTICATĂ CU CINISM ȘI PERFIDIE DE AGENTURILE STRĂINE PRIN INDUCEREA HIPNOZEI DIRIJATE , ACTIVE ȘI VOLUNTARE ASUPRA UNEI COLECTIVITĂȚI UMANE PE CARE VOR S-O SUPUNĂ ȘI SĂ-I TRANSFORME PE OAMENII ACELEI COLECTIVITĂȚI, ASUPRA CĂREIA ÎȘI EXERCITĂ CONTROLUL, ÎN SCLAVI „LIBERI”, ÎN SCOPUL DEVALIZĂRII BOGĂȚIILOR NATURALE ȘI CREATE ALE ACELEI COMUNITĂȚI!
ROMÂNI EDUCAȚI COPII ÎN SPIRITUL IUBIRII DE CARTE!
ROMÂNI EDUCAȚI COPII ÎN SPIRITUL IUBIRII DE CARTE!
Alexandru Ioan Cuza este, fără îndoială, simbolul unirii românilor. Asta o știe tot românul, deși e posibil ca mulți tineri să nu mai știe, pentru că deși „istoria este cea mai frumoasă poveste”, cum afirmă istoricul Adrian Cioroianu, nu mai e este obiect de studiu în școlile din România.
Imitația formelor fără fond induse sau impuse ocult pe noua „tablă de valori” postmodernistă „acceptată” de „politica corectă” a directivelor U E face ca istoria să nu mai fie un obiect de valoare , poveștile de istorie nemaifiind de interes în postmodernitate.
Istoria,conform sintagmei POLITICAL CORRECTNES, nu mai are valoare de întrebuințare în epoca postmodernistă.
Cum,în zilele noastre imaginea face cât o mie de cuvinte, de ce să-și mai strice ochii elevul aplecându-se asupra cuvântului scris? Facebook oferă cele mai senzaționale imagini, videoclipuri și video-chat-uri, care satisfac mai mult plăcerea senzorială decât fericirea cititului unei povești de istorie.
Noi totuși, fiind „incorecți politic”, continuăm să citim istoria pentru că, nu-i așa, cine își uită trecutul riscă să-l repete în modul cel nefast.
Alexandru Ioan Cuza a realizat un mare act politic pentru unitatea românilor în condițiile în care marile puteri imperialiste ( rusesc, habsburgic și turcesc) stăteau gata să intervină în forță, pentru că nu voiau să cedeze ce luaseră cu forța de la români, iar dezbinate principatele române erau mai lesne de stăpânit. Reformele lui Cuza, făcute în favoarea celor mulți, au atras ura și adversitatea marilor boieri și implicit a clerului care fusese deposedat de mari proprietăți agricole, care în loc de religie se ocupa, ca și în zilele noastre de economia materială mai mult decât de economia spirituală. Arhimandritul Nylos a mers până la a pune la cale, în 1864, asasinarea lui Cuza.
Prin urmare , domnitorul, înconjurat de agenții infiltrați, numiți în posturi cheie (la fel ca în zilele noastre), au reușit prin intrigi să-l învrăjbească cu cei mai apropiați și mai fideli colaboratori ( prim-ministru Kogălniceanu spre exemplu).
Spionii infiltrați de marile puteri (la fel ca în zilele noastre) au generat, prin intrigi, un vid în jurul domnitorului, propice pentru lovitura de stat a monstruoasei coaliții. „Blestem și ură lumea vrea să vază / Cât rău în țară ați făptuit”, scrie Vasile Alecsandri într-un poem.
Cuza a fost o „atât de frumoasă figură de domnitor”, spune Iorga, încât a fost cel mai iubit de popor dar a fost urât de hienele hrăpărețe în frunte cu Brătianu.
Liberalii au fost primii care au participat la complot.
Liberalii s-au aliat cu conservatorii în monstruoasa coaliție. Ca să justifice lovitura de stat l-au acuzat pe domnitor de intenții dictatoriale. Cuza a abdicat și pe tronul României a fost adus un principe german Carol de Hohenzollern.
La fel a procedat Crin Antonescu și liberalii din zilele noastre. Pas cu pas au adus un alt neamț pe tronul României. La fel liberalii s-au aliat cu pedeliștii și cu pesediștii într-o nouă „monstruoasă coaliție”, secondați de agenți ai unor puteri străine care, în frunte cu Mihai Răzvan Ungureanu, au complotat ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR pentru colonizarea României și au adus un guvern „corect politic” dictat de Angela Merkel, via Bruxelles, la fel ca în urmă cu 150 de ani.
Noul imperiu german, prin directivele de la Bruxelles, și-a atins scopul colonial. O, Doamne cum se repetă istoria, în zilele noastre, la fel ca în urmă cu 15o de ani.
Vasile Anton Ieșeanu, 24 ianuarie 2016, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu