Miroase a moarte azi în România…

 

Miroase a moarte azi în România…

Noi, tot mai triști și singuri, azi plecăm,

Căci ne-am pierdut iubirea, omenia

Și toată existența o robotizăm.

 

Nu mai există omenie nici la sate!

Și mai puțină-n orașe sau în capitală,

Nu ne mai pasă de părinți, vecini și frate,

Alergăm, nebuni, prin lumea virtuală, goală…

 

Ne mai întâlnim, așa din când în când...,

Ca prieteni virtuali în lumea noastră virtuală;

Și nici măcar nu mai vedem, real, trecând,

Pe lângă noi, un prieten vechi din școală.

 

Iubim din ce în ce mai mult smartphonul și mașina,

Ne irită celălalt, omu-i obiect, ni-i goală conștiința;

Fascinați de-un mic ecran nu întrebăm a cui e vina?!...

Și tot mai însingurați ne consumăm ființa.

Nu ne mai pasă de ființă și de om…

Noi sclavii fericiți ai tehnologiei, autiști îl butonăm,

Am descoperit în IT și-n virtualul ei atom,

Un eros tânăr, pe care, captivi, îl posedăm.

Miroase a moarte azi  în România…

Noi, tot mai triști și singuri, azi plecăm,

Căci ne-am pierdut iubirea, omenia

Și toată existența o robotizăm.

.....................................................

Miroase a moarte azi  în România…

......................................................

Miroase...

Autor : Vasile Anton Ieșeanu, 30 octombrie  2021, Iași