Scriu literatură și filosofie - eseu filozofic și literar, nuvele, povestiri, poezii, etc.
Faceți căutări pe acest blog
Se afișează postările cu eticheta Virgil Carianopol. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Virgil Carianopol. Afișați toate postările
sâmbătă, 4 mai 2013
luni, 4 februarie 2013
Lumina poetului ( În amintirea poetului Virgil Carianopol)
Poetul, gânditor, pășea prin viață
Cu-o pană de la Măiastră smulsă, fermecată
Lumina semenii rătăciți în ceață,
Pe calea purității, dreaptă.
Cu-o pană de la Măiastră smulsă, fermecată
Lumina semenii rătăciți în ceață,
Pe calea purității, dreaptă.
Ardea în flăcări ca o stea
Să țină pana ca un far aprinsă,
Să cânte țara, să-ndrepte tor ce-i rău în ea
Ardea ca o pădure încinsă!
Să țină pana ca un far aprinsă,
Să cânte țara, să-ndrepte tor ce-i rău în ea
Ardea ca o pădure încinsă!
Neliniștit, căci
marea se izbea de far,
Cu forța răului de necuprins,
Gata, lumina să o stingă - în calvar,
Poetul și mai tare s-a aprins.
Cu forța răului de necuprins,
Gata, lumina să o stingă - în calvar,
Poetul și mai tare s-a aprins.
Adânc călăii comuniști l-au închis, la Praid și Aiud,
Să-i stingă pana-i fermecată,
Dar în adâncuri, a strălucit poetul și mai mult,
Căci spiritul nu-l stinge nimeni, niciodată!
Să-i stingă pana-i fermecată,
Dar în adâncuri, a strălucit poetul și mai mult,
Căci spiritul nu-l stinge nimeni, niciodată!
Vasile Anton Ieșeanu, 4 februarie 2013, Iași
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
