Mirări din alte veacuri ne aduce,
Lumini ce timpul îl străbate,
Magicianul, purtător de cruce,
A pus
mirabilă sămânță în carte.
El
din cuvinte a creat iubirea,
O
flacără ce se aprinde în beții stelare,
O
pasăre măiastră, ce aievea,
Poartă
lumina vrăjii milenare.
O, ce miracole ascunde acest pământ!
Mirabile semințe ce aprind lumini;
Mireasa mea e tot ce am mai sfânt,
În
țara asta prins-am rădăcini.
Nu
pot să plec și chiar de plec eu mă întorc,
Un
dor nebun îmi împresoară firea,
Chiar
de-aș ajunge la Londra sau New York,
Îmi
caut, tot acasă, nemurirea.
Doamne, ce cer albastru și ce galben lanul!
E roșu ca și focul dorul meu,
E roșu ca și focul dorul meu,
Aici
mi-i tinerețea, aicea mi-i aleanul,
Aici
trăit-am și, tot aicea, voi muri mereu.
Lumina
e iubire - germen în semințe, Miracole-n cuvinte eu sădesc ;
Peste veacuri trece, în lumini aprinse,
Limba
românească - ce mult eu te iubesc!
Vasile
Anton Ieșeanu, 14 februarie 2014, Iași
