Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta aristocrat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aristocrat. Afișați toate postările

duminică, 2 septembrie 2012

Cum să alungi hoții din țară?!





Cum să lungi hoții din țară?
Cu   mioriticii conducători, ei înșiși hoți?!
Eminescu l-a chemat pe Țepeș ca să-i piară,   
Dar hoții s-au clonat,  în clan - fanarioți!

Cum să alungi  hoții  din  țară?
Când procurorii îi apără  pe hoți,
Iar  judecătorii,  în delir, condamnă
Un popor ce  vrea dreptate pentru toți.

Traian Băsescu  are minte - doar pentru el!
Mic ca marinar-conducător,  dar mare pehlivan,
Scursură  comunistă - adus via Bruxelles,
S-a strecurat, tiptil, la Cotroceni, cu mers de șobolan!

 În vreme ce poporul fierbe de mânie,
Flămând și păcălit  de marinar,
Lui nici că-i pasă și face cununie
Ebei  -  făcută de tătic -  parlamentar.            

Astfel, el,  păcăliciul României - mare hoț,
Ajuns și  președinte și   aristocrat
Nuntă mare îi  făcu –  de...,  boier  cu moț,
Moțatei  eba! Ce  parvenit, cer  scelerat!

La  nunta ebei  fu  invitat și Cioabă rege
Că doar  la pegra neagră ața  îl trage
De  români nu-i pasă,  poate să-i renege!
Căci  pe el  doar  pegra îl atrage!                                   
               

Sunt tot mai  pesimist, statul român- ca stat de drept,
E doar o vorbă-n vânt -  faină  poveste;
Când la cârma țării se află  un nedrept,
Pus de străini -   România  colonie este!

Istoria se repetă - ce belea!
În veci nu vom scăpa - ipocrizia socială
Scuipă pe cel drept, iar pe nedrept îl vrea 
Sus, și-i  tolerantă cu hoțul… la-mpărțeală.

Cum s-alungi hoții din țară?
Cu   mioriticii conducători, ei înșiși hoți?!
Eminescu l-a chemat pe Țepeș ca să-i piară   
Dar hoții s-au clonat,  în clan - fanarioți!       

Vasile Anton, Iași, 2 septembrie 2012   

marți, 6 martie 2012

Banda și șeful ei


           Când m-am apropiat de cărare, șeful bandei, cu un semn   din cap, și-a adunat  imediat  gealații.  N-a  fost ușor să trec de ei.  Mai întâi m-am oprit și i-am studiat de la distanță, să văd dacă au  intenții  agresive.
        L-am  privit îndeosebi  pe șeful  bandei. Părea   a fi un exemplar  de rasă, un aristocrat. Avea ținuta mândră  și o față aproape umană.  
         La semnul șefului au urinat, toți,  pe mormanele de zăpadă. Și-au marcat teritoriul. Voiau să arate că-i  lor  și să-mi transmită mesajul:  Pe aici nu se trece! 
      Ca să dea un exemplu de  curaj  haitei, șeful  s-a postat în fața mea. A mârâit scurt  și a așteptat să  vadă dacă o iau la sănătoasa. Nu i-am întors spatele, nu am luat-o la sănătoasa; el asta aștepta! Dacă fugeam ar fi pus haita pe mine.   
        Văzând că-l înfrunt mi-a făcut loc să trec. Nu a lătrat, dar m-a urmărit  atent. Mi-am zis  în gând: câinii care nu latră, mușcă. Am trecut, pe lângă banda adunată, cu frica în sân. Cu coada ochiului le-am urmărit reacțiile. Eram pregătit  pentru  un atac prin surprindere. Dar nu au reacționat în niciun fel. Așteptau semnalul șefului, dar el a refuzat să-i asmute.  M-am întrebat cum de au fost așa de blânzi!   Ori au fost surprinși de  curajul meu, ori m-au considerat un om neimportant.  
 M-am uitat la lider. Mă privea de la distanță. Arăta foarte mândru și  foarte rațional.  Așa cum oamenii nu sunt!
Vasile Anton, Iași, 7  martie 2012