Câteva reguli de respectat pentru a scrie Haiku

Prima regulă constă în respectarea numărului de silabe 5 – 7- 5 (la unele concursuri internaţionale se sacrifică cuvântul pentru a se respecta numărul de silabe).
A doua regulă constă în a vedea nevăzutul, adică a vedea dincolo de ceea ce se oferă vederii într-o imagine instantanee. În general se caută dincolo de banalitatea imaginii - sentimentul , emoţia, încântarea, iluminarea.
Aşa cum afirmam în eseul, Călătorie spre Ţara Soarelui Răsare,http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/2011/04/calatorie-spre-tara-soarelui-rasare.html îmi susţin şi aici ideea cu privire la poezia niponă. Haiku şi senryu cu cele trei versuri şi 17 silabe ( 5-7-5), corespund unei anumite stări psihofilozofice: primul vers corespunde meditaţiei, al doilea reculegerii, al treilea vers, aproape totdeauna, iluminării (paradoxului sau revelaţiei, în concept european). Cel mai adesea versurile amintesc de ceea ce vedem într-o fotografie, dar exprimă figurativul – încântarea, sentimentul, sublimul .

A gândi în japoneză înseamnă ,,a vedea’’ adevărul, cu mintea şi inima, concomitent , cele după fiind inseparabile în exprimarea unei viziuni haiku. Se scrie haiku pentru imagine nu se descrie imaginea. Şi eu am comis eroarea începătorului de a nara imaginea. Pentru asta e nevoie să depăşim graniţa gândirii raţionaliste europene şi să gândim adevărul în ideograme .
Într-un anume sens haiku trebuie să vadă ceea ce exprimă vizual arta ikebana. Poezia haiku şi arta ikebana îşi au originea în mistica budistă, recte în filozofia Zen. Haiku poate exprima o stare mistică pură. Prin ea se descoperă, ceea ce noi numim, în accepţia europeană, revelaţia.
Manuele Miga , specialistă în arta ikebana şi poetesă haiku, spunea în revista Pe tocuri la 18 mai 2009: ,,,Această cale a poeziei e mai greu de străbătut decât calea florii, deşi pare să aibă mai puţine trepte/ versuri compuse exclusiv din 5 sau 7 silabe; trei versuri, 17 silabe = haiku, 5 versuri, 31 de silabe = tanka. Cea mai bună definiţie a poeziei japoneze mi se pare a fi una paradoxală: nespunând nimic, spune totul.(Manuela Miga – Între ikebana şi haiku) .
A scrie poezie haiku te provoacă să vezi dincolo de fenomenologic, de ceea ce se vede , te îndeamnă să exprimi inefabilul şi mirajul existenţei. Aş putea spune că poezia japoneză exprimă concomitent trei percepţii (audibilă a cântului - optică a artei ikebana şi kokoro - o îmbinare ingenioasă de senzaţie, spirit şi sentiment). A scrie haiku înseamnă a exprima inexprimabilul.