Trăiește clipa cu bucurie!

Moto: „Trăiește clipa cu bucurie! / Lucrurile vechi pe alții să-i bucure, eu fericit sunt / Că m-am născut într-un ev pe potriva inimii mele. Ovidiu

                      Toate viețuitoarele trăiesc într-un etern prezent . Doar omul are posibilitatea să trăiască în trecut în amintiri sau în viitor, în vis sau imaginație. Noi trăim doar clipa, un continuum prezent în tranziţie.

                   Prezentul fiecăruia este un moment suspendat între trecut şi viitor, realitatea materială este doar clipa. Clipa este „atopon” cum o descrie Platon (Parmenide, 156 d), adică în traducere – „fără loc”, o categorie de tranziţie a materiei, între repaus şi mişcare fără timp și spațiu.
                    Ea nu se schimbă din repaus în mişcare, (decât în stadiul de sămânţă), nici din mişcare în repaus, (decât în stadiul final, al morţii). Or, dacă singura realitate materială este în prezentul fiecăruia, şi cum prezentul fiecăruia este clipa, ajungem ca şi Schopenhauer la aceeaşi concluzie idealist subiectivă: lumea nu există decât în mintea noastră, deoarece informaţia ei curge permanent, nu stă pe loc, nici un eveniment material nu se opreşte în prezent.(fragment din eseul LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX )

Vasile  Anton Ieșeanu,16 decembrie  2015,  Iași    

UNIVERSUL: A FI SAU A NU FI!

                        Schopenhauer susține că Universul rămâne un „fenomen cerebral”, ca reprezentare a inteligenţei omului și aici se vede inspiraţia sa din idealismul subiectiv al lui Berkeley. Berkeley își motiva teza sa idealist subiectivă, prin ideea că „a exista înseamnă a fi perceput”. Doctrina stoică afirmă la fel, anume că realitatea obiectivă există numai în prezentul fiecăruia; trecutul şi viitorul nu există decât informaţional – în mintea noastră, respectiv ca amintire sau speranţă. Nu putem acţiona asupra lor decât informaţional, nu şi material. Din punctul de vedere al lui Berkeley ceea ce nu poate fi perceput, nu există.
                        Schopenhauer nu neagă realitatea la fel ca filosoful englez, însă afirmă că, în absenţa inteligenţei omului, universul ar dispărea. Această viziune a lui Schopenhauer este, în cele din urmă, o viziune solipsistă – eu singur! Împotriva viziunii schopenhaueriene afirm că, în absenţa fiinţei umane care are capacitatea cerebrală să-l cunoască şi să-l înţeleagă, universul continuă să existe. Informaţia programată a universului nu sfârşeşte odată cu dispariția omului.
Schopenhauer se bazează pe ceea ce idealiştii susţineau cum că, închizând ochii, lumea dispare.                               

                 Concepţia sa idealist-voluntaristă reunește eclectic teze ale idealismului subiectiv cu cele ale idealismului obiectiv. Această viziune are ca susținere și dogma budistă, anume că realitatea este iluzie sau o aparenţă. Mai precis realul este și nu este; în viziunea budistă e un paradox, o informație incomunicabilă prin limbajul uzual, deoarece realitatea este într-o continuă transcendență. E ceea ce fizica cuantică a probat prin natura duală a luminii : corpuscul și undă. Lumina soarelui există fie că e percepută sau nu de un observator.(fragment din eseul LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX )

VASILE ANTON IEȘEANU, 16 DECEMBRIE 2015, IAȘI

ILUZIA CA FENOMEN PSIHOSOCIOLOGIC

               

  În cazul comunismului, odată cu epuizarea idealurilor, s-a practicat cu asiduitate momirea psihosociologică prin iluzionarea cu speranța unui viitor luminos ce nu avea să mai vină vreodată. Mai periculoase decât iluziile ideologice sunt iluziile mistice propagate de hristoșii unor secte care au dus la sinucideri colective. Fenomenul iluzionării provoacă orbirea; e similar îndrăgostitului narcisist care nu mai vede femeile reale din lumea înconjurătoare ci doar femeia virtuală din sine sau, în cazul iubirii adictive, bărbatul nu mai vede în femeia iubită, respectiv femeia nu mai vede în bărbatul iubit, o ființă umană asemenea sieși, ci o zeitate cu puteri absolute asupra sa. (fragment din eseul LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX )

VASILE ANTON IEȘEANU, 16 DECEMBRIE 2015, IAȘI

TOTUL DESPRE ILUZIE

TOTUL DESPRE ILUZIE

               Ce s-ar face omul fără aceste iluzii care dau o asemenea intensitate trăirii, încât nici nu mai simte înlănțuirea? Nietzsche spune că iluzia ne apără de disperare și de vidul existenței. Din același motiv, răsturnând viziunea lui Platon cu privire la artă ca fiind o aparență înșelătoare, o iluzie, Nietzsche vede în artă, iluzia vitală. Omul nu poate trăi fără iluziile oferite de arte. Și nu doar de arte, ci de viață în general; viața ar fi prea searbădă, prea vulgară și animalică, lipsită de intensitatea trăirii emoționale. În iluzie este inclusă dorința și speranța.
               În această ordine de idei, se poate vorbi de iluzii pozitive și iluzii negative. Extrapolând fenomenul iluzionării, realizăm că, în plan social, iluziile au condus la efecte periculoase și pentru aceasta le consider negative. În plan social, iluziile negative au fost induse de ideologii, iar în plan mistic de religii. Iluziile negative conduc rațiunea spre fanatism, dogmatism, intoleranță, orbesc și deformează judecățile noastre, impun minții decizii iresponsabile, nedrepte, abuzive, adesea cu consecințe tragice asupra destinului uman colectiv.( fragment din volumul LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX)

Vasile Anton Ieșeanu, 16   decembrie 2015, Iași 

BOR - SLUJITOARE LA DOI STĂPÂNI

                PREOTUL ZAMISNICU DUMITRU E UN ARSENE BOCA AL MOLDOVEI Faptul că nu a ajuns un legendar mare sfânt al Moldovei, ca Arsene Boca în Ardeal, ține de cum se creează miturile în epoca postmodernistă. „Statele”, scrie pr. Zamisnicu în Jurnalul său, „făcând din religie instrument politic, au obligat bisericile să omită din propovăduire și din practică tocmai cultul despre Sfântul Duh.” (ibid.).
În vreme ce capii Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) slujeau la doi stăpâni, întâi diavolului COMUNIST și apoi lui Dumnezeu, pr. Zamisnicu și alți câțiva preoți cu har, refuzau această manifestare schizoidă. Din acest motiv, cred că pr. Zamisnicu a fost una din mințile lucide ale bisericii care s-au opus vehement ideologizării RELIGIEI . 
                Nu o minte din acelea atinse de „trichine” cum zicea Dostoievski, nu din acelea căzute

„victime” (în ghilimele), înfiorătoarei ciume roșii. Era din acei oameni care rămân curați, postind, în pofida interdicției de a posti, curajoși – când bărbăția făcea temenele în faţa omului roş (cel mai adesea curajul e dat de eliberarea de materialitatea acestei lumi); moral într-o vreme profund imorală; afirma cu glas tare adevărul când minciuna triumfa; rămânea drept, corect și cinstit când nedreptatea se împărățea la judecătorie și necredința la mitropolie. Pentru pr. Zamisnicu cel mai mare păcat este nedreptatea. Și mari moraliști ai lumii, Socrate și Iisus, au văzut în nedreptate cel mai mare păcat.( fragment din cartea Libertate în Iadul de lux)Â

Vasile Anton Ieșeanu, 15 decembrie  2015, Iași   

DOUĂ CONCEPTE DESPRE LIBERTATE

       

     Filosoful englez Isaiah Berlin afirmă că există două concepte despre libertate, anume libertatea negativă de tipologia: „Nu sunt sclavul nimănui.” și libertatea pozitivă de genul: „Sunt propriul meu stăpân”. Libertatea pozitivă impune respectarea unui „set de reguli și principii morale”. Libertatea negativă presupune apărarea împotriva factorilor economico sociali perturbatori , inclusiv apărarea împotriva viciilor: alcoolismul și drogul. Poți să nu fii sclavul nimănui dar să devii sclavul viciului sau patimii tale. Libertatea pozitivă - a fi propriul tău stăpân, prin respectarea setului de reguli și principii, te absolvă de tentațiile societății de consum. ( fragment din eseul Libertate în Iadul de lux)

CEI PATRU PRIETENI AI OMULUI LIBER ȘI DEMN

    Preotul Zamisnicu Dumitru    afirmă în jurnalul său de martir al comunismului că ceea ce îl face pe om să rămână liber  și demn  cu adevărat este voința de a fi om liber, indiferent de regimul în care trăiește. În ce constă a fi om liber?

          A fi om liber afirmă preotul, impune ca ființa umană să aibă patru prieteni. Primul prieten este curățenia (puritatea) minții și a trupului; al doilea este bărbăția - curajul pentru a face fapte morale; al treilea prieten este adevărul (să nu mințim din pizmă, din interes, din frică); al patrulea prieten este dreptatea - să avem în permanență, în orice împrejurare, simțul dreptății care ne eliberează de interesul material, „pentru că”, scrie preotul Zamisnicu,„omul nu este”, ci  numai astfel „devine omul, prin acești patru prieteni, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.”(fragment din eseul Libertate în Iadul de lux )

Vasile Anton  Ieșeanu, 15  decembrie 2015,Iași