Iluzie sau informație?!...

                                                                                              

  „Păreau   un stol   imens   de vulturi care atacă  și tot  atacă tot ce prinde în cale, fără nici un fel de alegere, dar și fără niciun  fel de izbândă. Un   stol aducător de moarte fără sfârșit.” Emilian  Marcu   - Tobele mute  

            Teza lui Constantin Dram, anume că -  „totul  este iluzie  pe acest pământ”,  în opinia mea este  exagerată și lipsită de  temei filosofic. „Totul este   iluzie”  este o  teză   a  idealismului subiectiv, îmbrățișat de   filosoful  englez George Berkeley, anume că  lucrurile sensibile (adică  reale) „nu pot exista decât într-un intelect sau în spirit.”                         

              Nu  pământul  este plin de iluzii , ci mintea umană. Natura nu   este o iluzie ci o realitate  obiectivă.  Nu putem scăpa  însă  de iluzii  pentru că imaginarul uman se hrănește cu iluzii. Din   aceste motiv,  din  fericire sau nefericire pentru om,  iluzia  este mai puternică  decât  realitatea.                                                  

             În iluzie este  înmagazinat misterul,  himera, fantasma pe care,  din păcate,   mintea umană  nu o poate lesne decela  de  real. Cunoașterea e singura  șansă a omului în a distinge    iluzia  de real, adevărul de minciună, binele de rău.  Și tot cunoașterea ne  face,   conform  mitului   biblic,  egalii  lui Dumnezeu: „Iată  că  omul a  ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul.”  Este  evident  că  acest verset  biblic  ne  comunică  mesaj  că acesta a fost momentul  când  mintea omului  biblic a   putut  separa imaginarul de real.                                                                              

              Schopenhauer susține că Universul rămâne un „fenomen cerebral” ca  reprezentare a inteligenţei omului și  aici se vede inspiraţia sa din idealismul subiectiv al lui Berkeley.    Berkeley își motiva teza sa idealist subiectivă , prin  ideea  că „a exista înseamnă a fi perceput”. Doctrina stoică  afirmă la fel, anume că realitatea obiectivă  există numai în prezentul fiecăruia; trecutul şi viitorul nu există decât  informaţional – în mintea noastră, respectiv ca amintire, respectiv  ca speranţă. Nu putem acţiona asupra lor decât informaţional, nu şi material.    Din punctul de vedere al  lui Berkeley   ceea ce nu mai există   și nu mai poate fi perceput,  nu  a   existat.                                                                                                              Schopenhauer nu neagă realitatea, la fel ca filosoful englez, afirmă,  însă, că  în absenţa inteligenţei omului, universul ar  dispare…  Împotriva viziune  schopenhaueriene, afirm  că şi în absenţa fiinţei care are capacitatea cerebrală să-l cunoască şi să-l înţeleagă, universul continuă să existe.  Informaţia programat  a  universului   nu sfârşeşte odată cu  dispariția  omului.                                                                                                                          Schopenhauer  se bazează pe ceea ce idealiştii susţineau cum că închizând ochii lumea dispare.   Concepţia sa este idealist-voluntaristă  uneşte, eclectic, teze ale idealismului subiectiv cu cele ale idealismului obiectiv. Această viziune are ca susținere dogma  budistă, anume că realitatea e   iluzie sau o aparenţă.                                                                        

            Împotriva   viziunii  solipsiste al lui Schopenhauer, afirm   că sistemele stelare, în care nu există viaţă   rațională, acestea funcţionează  în acelaşi mod inteligent, chiar dacă nu există un observator  dotat cu rațiune care se le perceapă.                                                                         

              Această viziune a lui Schopenhauer este, în cele din urmă, o viziune solipsistă – eu singur!  Este adevărat   că  noi nu putem percepe obiectul material   în integritatea lui reală.   Aşa ceva este imposibil. Dar percepem informaţii despre el.   Prin urmare, realitatea nu constă   în  senzaţii care s-ar forma în mintea noastră ci din senzaţii care ne parvin  sub formă de  informaţii din realitatea exterioară și care sunt procesate de mintea umană.                                    Senzaţiile, din punctul  meu  de vedere, se definesc ca informaţii  din lumea  exterioară, fie    vizuale, auditive, olfactive, gustative, tactile, etc., procesate de creier şi care ne redau o imagine a realităţii  şi nu realitatea însăşi.                                                                   În dicţionarele de filosofie senzaţia este definită ca o reflectare a unor însuşiri ale obiectelor din realitate care acţionează asupra organelor noastre de simţ. Noi, însă , nu percepem însuşirile reflectate, ci informaţii despre acele însuşiri pe care  mintea  le procesează  și le  reprezintă  în   gânduri, idei, imagini.                                                                                         

          Ochiul, spre exemplu,   are  o dublă funcționalitate;  este   asemenea  unei    camere de luat vederi dar și  monitor; imaginea captată de ochi  este procesată de   creier  și redată  pe monitorul –ochi  la fel cum o cameră de luat vederi captează imaginea și o redă, după ce e procesată  de calculator,  pe  un monitor.  Deși  imaginea este imaterială,   respectiv  informaţia  este  imaterială, ea nu poate exista,  nu poate fi pusă  în evidență  dacă nu are un suport  material, creierul, ochiul uman, aparatul vorbirii  și   auditiv, respectiv  - calculatorul,  camera de luat vederi,  monitorul,  tableta, cartea, etc.                                                         

        Mintea noastră cea de toate zilele  se poate întoarce în trecut  sau se poate deplasa în viitor dar îi este imposibil să acţioneze mai cu seamă asupra evenimentelor trecute din viaţă, poate, doar, asupra celor viitoare prin schimbare de paradigmă.                                                

      Atâta vreme cât prezentul fiecăruia este clipa, un moment  suspendat între trecut şi viitor, realitatea materială este doar clipa. Clipa  este „atopon”   cum o descrie Platon (Parmenide, 156 d), adică în traducere – „fără loc”,  o categorie de tranziţie  materiei, între repaus şi mişcare  fără spațiu. Ea nu se schimbă nici din repaus în mişcare, (decât în stadiul de sămânţă), nici din mişcare în repaus, (decât în stadiul final, al  morţii).                                          Or, dacă singura realitate materială este în prezentul fiecăruia şi, cum prezentul fiecăruia este clipa, ajungem ca şi Schopenhauer  la aceeaşi concluzie idealist subiectivă - lumea nu există decât în mintea noastră, deoarece informaţia ei curge permanent, nu stă pe loc, nici un eveniment material  nu se opreşte în prezent.                                                                 

               Noi  trăim doar clipa, un continuum prezent în tranziţie. Privită din acest  unghi, oricine ar  înclina să-i  fie de acord cu teza lui  Constantin Dram și cu idealiștii subiectivi, anume  că „totul este iluzie”, că realitate  există doar în mintea noastră. Dacă   totul este  iluzie, atunci  și  libertatea este   o iluzie  sau, cum spune  Dram   „cea mai nebuloasă  problemă.”                                                                                                                                

               Totuşi, aşa cum am mai arătat, prezentul material al  lumii exterioare se află în afara minţii noastre. Dar   lagărele sovietice nu mai există  de mult, iar   comunismul a fost  răsturnat  în 1989, deci dacă  nu  mai  există în  percepția actuală,  toate acestea nu au existat?!                                   

            hiar și-n contextul acestor viziuni,  nimeni  nu  poate  nega   existența istorică a    comunismului, a lagărelor sovietice siberiene sau naziste. Toate acestea au devenit  acum  istorie,  adică  informație   memorialistică.                                                                             Realitatea  lor  istorică  nu poate fi  iluzie  și astfel  negată  chiar dacă aceste  sisteme concentraționare și de exterminare  au dispărut  din  realitate omenirii.                                             

         Dacă   totul  ar   fi  iluzie   ar  însemna  să negăm   istoria, să negăm   existența   părinților noștri decedați, a  bunicilor și  străbunicilor care au trăit acele vremuri de restriște; ar însemna să-i  negăm pe cei  care ne-au  conceput și care, decedând,   au devenit amintiri.   Mintea este   un program informațional ce procesează informații, iar limba comunică informațiile.  Informațiile  comportă două importante componente majore:  nu pot exista fără un suport material și nici un bit  nu   poate fi transmis (comunicat) fără  o cuantă de energie.            

              Iluziile sunt, cum afirmă Bacon, „idolii minții” - păcăleli,   înșelăciuni, aparențe , adică  informații false.  Iluzia se deosebește de eroare.  O eroare săvârșește  Constantin Dram  care,   tributar   idealismului subiectiv,  confundă  informația cu  iluzia…                           Iertată-mi fie   îndrăzneala de a-l corecta pe  profesor Constantin Dram.  De altfel, nu e  greu să te lași înșelat  de iluzie.  E  și mai greu, mai  cu seamă, în epoca noastră  virtuală, să deosebești    iluzia de  real, la fel cum e și mai greu a separa  minciuna  de adevăr. Dovada  este că   miliarde de oameni, aș spune cea mai pare parte a omenirii,  își duce  existența  sub  vălul Mayei.                                                                                                                                             

          Din acest motiv,  în această epoca a virtualității,  manipularea  minții  umane a devenit cea  mai înaltă artă  a  instituțiilor de inteligență ale marilor puteri.  „Minciuni și fraze-i  totul ce statele susține”,  avertiza Eminescu, cu mai bine de un veac.                                                         

          Și iluzia  este  informație. Numai că e  este  informație falsă, mincinoasă, himerică.          

           Iluzia   este  o credință   mistică, o  ficțiune, o vedenie, o superstiție de   gemul    mi-a tăiat  pisica calea sau  o  dogmă  ideologică  cum a fost  cea  comunistă  ori fascistă,  care pe mulți  i-a ademenit cu etica egalității, echității și dreptății sociale  absolute, cu „viitorul de aur”  dar s-a  dovedit   în practică  o  mare  și gogonată  minciună.                                        

          Englezii au numit  iluzia delusion  ceea ce  ar însemna   nu numai   o falsă credință  persistentă   care  presupune,   fie   o deformare a realității  de  către mintea umană, fie  o percepție deformată  ca urmare a unor  probleme psihice.                                            Imaginarul  este  un produs al softului stimulativ  și/sau  inhibitor  al minții  umane care transformă   realul vizibil sau auditiv  în  iluzii sau fantasme și invers,  iluziile sau fantasmele  în real   veridic.   Un rol fundamental  îl   joacă     anxietatea sau angoasă pe  care nu le conștientizăm,  care  afectează   luciditatea conștientului    și deturnează mintea   de  la   perceperea   obiectivă a   realului.  Din acest motiv, aserțiunea lui Constantin Dram trebuie  reformulată  în sensul că „totul este  informație   pe acest pământ,  totul  poate fi perceput integral  dacă    mijloace tehnologice   permit a    decela realul de  iluzoriu; problemă   libertății depinde de dreptatea socială a puterii constituite.”                       Dacă,  în romanul  Suburbii municipale, pentru lectorii neinițiați,  este   mai greu de decriptat   parabola  comunismului,  în  Tobele  mute alegoria  este   ușor  accesibilă. Chiar și cititorul  cu  lecturi puține este hipnotizat  de  arta magică  uzitată de   Emilian Marcu în acest  roman în care este demascat  sistemul concentraționar stalinist.                                                        

          A scrie un roman ca Tobele mute  nu este   la îndemâna oricui. Mulți  cred,  îndeosebi multe autoare,  că, după un pospai de lecturi,  scriitura e o recreere când nu ai ceva mai  bun de făcut.                                                                                                          Dovada au făcut-o   mulți, foarte mulți autori,care,    după revoluția anticomunistă  și dispariția  cenzurii  s-au apucat de scris  și s-au ratat ca scriitori, după cum  ne spune Alex Ștefănescu, în celebra sa carte de critică  -  Cum te poți rata ca scriitor.                                                         

          Scriitura e o artă complexă, după cum  o demonstrează   romanul  Tobele mute.  În acest roman,  Emilian  Marcu a reușit  să fascineze lectorul, prin excepționala sugestie a  unei realități plauzibile, pe care o transmite mesajul lecturii.                                           Remarcabilă este viziunea  autorului  asupra  eroticului  uman.    Îndeosebi asupra eroticului  feminin, de un fascinat romantism,  pe care  doar un poet  talentat  o poate  intui.              Femeia, cu   toate slăbiciunile ei carnale, se înalță prin forța  iubirii - a  iubirii  pentru  aproape,  chiar dacă,  în intimitatea ei, există  și o dorință  erotică  ascunsă. Și mai  înălțătoare este iubirea nobilă a  femeii pentru  misterul nașterii,  pentru progenitura care s-a născut.             Toate  acestea   îl  fac  pe lectorul  Tobelor mute   să    privească femeia  ca pe o sfântă, așa cum bine a văzut-o  și  Eminescu  chiar de e demon,  e „sântă  prin iubire”.                         Invitarea, după negocierea cu comandantul lagărului, a câtorva prizonieri să petreacă Crăciunul în satul lor (sat de femei) , este dincolo de erotismul  feminin pe care autorul îl scoate  în relief  ca mod de manifestare  romantic sau animalic, un act  de umanism,  un act  dominant al    mentalului feminin, pentru că dominantă, la acestea, este iubirea, legătura, unirea.                                                                                                                                             Pentru  femei,  iubirea este calea,  adevărul și viața.   Din acest motiv, proporția cea mai mare a  enoriașilor creștini e formată din  femei, nu   din bărbați,  și tot din același   motiv, religia creștină este  dominantă  în  lume.                                                                              A petrece dincolo de  poarta  lagărului, noaptea de Crăciun,  în compania femeilor din satul Ivanovca, echivala, pentru prizonierii aleși, cu o noapte de  nesperată libertate și fericire.    Libertatea  este  în multe   privințe echivalentul fericirii. Și chiar al plăcerii senzoriale.  În condițiile  societății  umane, libertatea  este  într-o  permanentă relație de servitute față de Dreptate. Dacă Dreptate nu e, nici Libertate nu e!      

Vasile  Anton Ieșeanu, 7 martie 2015, Iași 

Microsoft - ultima carte - Windows 8 pe tablete PC-uri !

Windows 8, marea încercare pe tablet PC-uri

Într-o lume dominată de Apple şi Google, Microsoft joacă ultima carte

Marele târg IT din Taiwan, Computex, debutează cu ofensiva Microsoft pe computere mobile, inclusiv tablete. Cu Windows 8, compania fondată de Bill Gates se aruncă în sfârşit în competiţia cu iPad şi Android, pe segmentul cel mai dinamic în zona computerelor. După cum era de aşteptat, parteneriatul cu Asus şi Acer, pe tablete şi ultrabook-uri, cu prezentarea oficială de produse, nu putea ieşi mai bine în evidenţă decât la acest eveniment de profil.

Din partea Acer, noutăţile sunt cele două tablete W510 şi W700 (foto), precum şi ultrabook-ul Aspire S7, cu ecrane de 11/13 inci inci, tactil, şi grosime de 12mm, toate echipamentele fiind dotate cu Windows 8. În ceea ce priveşte W700, vine cu ecran de 11.6 inci, redare FullHD, ambele tablete beneficiind de cipurile Intel Ivy Bridge.

Producătorul nu a oferit informaţii oficiale legate de preţurile noilor produse, dar se estimează ca pentru tablet PC-uri, preţurile vor varia între 600 şi 1000 dolari, în timp ce pentru familia de ultrabook-uri, plaja de preţ este 1000-1700 de dolari, potrivit pcworld.com. Apariţia pe piaţă este programată pentru toamnă, perioada septembrie-octombrie.

De asemenea, succesul produselor este vital şi pentru Acer, care vine după două trimestre cu indicatori financiari slabi, plus o serie de concedieri pe piaţa din Europa.

|n paralel cu prezentarările Acer, rivalii de la Asus au dezvăluit şI ei la Computex noua linie de produse, cu accent pe platforma Windows 8.

Aten]ia a fost captată de Taichi (ultrabook cu două ecrane şi o tabletă multi-touch) şiTransformer Book (primul ultrabook convertibil). Cu capacul deschis, Taichi este la fel ca orice alt ultrabook, venind cu o tastatură completă Qwerty cu iluminare şi pad. Cu capacul închis, Taichi devine o tabletă multi-touch cu suport pentru stiloul electronic. Transformer Book integrează două camere, una frontală HD şi alta de 5MP, facilitând comunica]ii video. Un alt echipament interesant este Transformer AiO (foto), care combină PC-ul şI tableta, dotat cu ecran de 18,4 inci.

Computex, unul dintre cele mai importante târguri IT din Asia, se desfăşoară în perioada 5-9 iunie la Taipei. Pentru ediţia din acest an (cu numărul 32), s-au înregistrat peste 1800 de expozanţi, care ocupă o suprafaţă mai mare decât cea de anul trecut, potrivit organizatorilor. Se estimează că târgul IT va atrage 36.000 de clienţi din străinătate care ar putea face comenzi de până la 28 miliarde de dolari.

sursa : Jurnal .ro

Coadă în România pentru noul iPad ! Aflați costul

Citește și http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/2012/03/cum-poti-afla-daca-prietena-te-iubeste.html 
Tableta de la Apple a fost lansată şi în România şi costă între 2.199 şi 3.600 de lei, în funcţie de capacitatea de stocare şi tipul de conectivitate.


Noul iPad a apărut, oficial, şi în magazinele din România. Ieri, la doar câteva ore după lansare, o parte dintre retaileri au anunţat că au epuizat stocurile, iar tableta mai este disponibilă doar la comandă. Surse din piaţă spun că, în weekend-ul acesta, se vor vinde câteva mii de bucăţi. 
"Fără să stea prea mult pe gânduri, o doamnă hotărâtă a cumpărat 4 iPad-uri cu 4G şi capacitate maximă de stocare, de 64GB", ne-a spus un reprezentant al magazinului. Până la la prânz, stocul era aproape epuizat. 

Cele mai semnificative schimbări 

Reporterii EVZ au testat Noul iPad şi au notat primele impresii, detaliile care ies în evidenţă. 

Display-ul. E cea mai importantă noutate pe care o aduce tableta Apple, lansată în urmă cu câteva săptămâni. Dacă pui un iPad2 şi Noul iPad unul lângă celălalt vei realiza imediat di­ferenţa. Pe noul model, imaginile sunt foarte clare şi nu se mai pot observa pixelii.

Ecranul e cu adevărat pentru cei care ţin la detaliu, la claritatea imaginilor. 

Greutatea şi dimensiunea. Dacă vei ţine în mână un iPad 2 şi apoi Noul iPad, nu vei sesiza vreo schimbare. 


Sursa:EVZ.ro 

Noul iPad al lui Apple se supraîncălzește

            Sute de utilizatori ai noului iPad au reclamat pe site-ul de suport al Apple, dar şi pe forumuri online supraîncălzirea aparatului, iar o organizaţie influentă de protecţie a consumatorilor din SUA a anunţat că investighează reclamaţiile şi va publica rapid concluziile, transmite Reuters, citat de Mediafax.

Consumer Reports, care verifică o gamă largă de produse, de la electronice la maşini, a remarcat comentariile online de pe forumuri şi site-ul Apple despre supraîncălzirea noului model iPad, care a fost lansat la vânzare vineri, şi a decis să verifice problema, a declarat un purtător de cuvânt al organizaţiei.

           Apple a lansat joi iPad pe mai multe pieţe, inclusiv SUA, Canada, Marea Britanie, Franţa, Germania, Australia şi Japonia, şi anunţat că a vândut peste 3 milioane de iPad 3 în weekend-ul de debut al celei de-a treia generaţii a tabletei, stabilind un nou record.

             De vineri, tableta va fi disponbilă în alte 24 de ţări. În România, aparatul ar trebui să apară de vineri la magazinele online.

            Sute de comentarii postate pe site-ul Apple s-au concentrat pe faptul că bateria noului iPad, mai mare decât a modelului precedent, se încălzeşte prea tare.

          "Noul meu iPad devine aproape prea fierbinte pentru a-l ţine în mână când folosesc opţiunea radio LTE, chiar dacă doar navighez pe Tweeter, fără să descarc fişiere", potrivit unui comentariu.

Un purtător de cuvânt al Apple a declarat că iPad se încadrează în specificaţiile termice.

Sursa:  Românialiberă.ro 

Crezi în dragoste la prima vedere? Ce se ascunde sub fusta noului iPad?!

 

Nici nu s-a lansat bine noul iPad li baietii de la iFixit.com deja au făcut sacrificiul suprem de a băga şpaclul într-unul de dragul imaginilor şi, desigur, al conţinutului, scrie playtech.ro.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/ce-ascunde-sub-carcasa-ipad-3_923643.html#ixzz1pSRP0vVR

             În ceea ce priveşte interiorul celei mai noi tablete de la Apple, sau găsit câteva elemente previzibile, dar şi câteva surprize. Demontarea noului iPad, care a avut loc pe o tableta cu 4G achiziţionată din Melbourne – Australia, a relevat că, pe lângă un SoC A5X, cu care s-au lăudat cei de la Apple, tableta are un panou de aceeaşi dimensiune ca vechile modele: 9,7 inci.

           Partea cea mai interesanta vine chiar din panou, la o privire mai atentă fiind evident ca producătorul acestei minunaţii poartă numele de Samsung, ştire confirmată deja din câteva colţuri ale planetei. Pe partea de grafică, SoC-ul A5X integrează previzibilul cip grafic PowerVR SGX MP4+. Din câte se observă la o privire de ansamblu se pare că nici aranjarea componentelor din interior nu s-a schimbat cu nimic faţă de modelul anterior.

 Sursa:  REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/ce-ascunde-sub-carcasa-ipad-3_923643.html#ixzz1pSQPW0Xi