Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Eminescu - în zadar?!...



        Moto: ,,Există adevăruri atât de clare, încât  pentru a le vedea  este de-ajuns să deschidem ochii.” Jorge Luis Borges   

 Cunoașterea  - o zădărnicie!             
Poezia  lui Eminescu, care dă nota  maximă  filosofiei sale extremist sceptică  și  extremist  pesimiste,  este ,,În  zadar în colbul şcolii…’’  
   
În zădar în colbul şcolii,
Prin autori mâncaţi de molii,
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,

Şi pe foile lor unse
Cauţi taine nepătrunse
Şi cu slovele lor strâmbe
Ai vrea lumea să se schimbe.

Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s-aibă preţ —
Ci trăieşte, chinuieşte
Şi de toate pătimeşte
Ş-ai s-auzi cum iarba creşte.(M. Eminescu - În zadar în colbul şcolii)
         


           De multe ori m-am întrebat siderat: de unde  acest scepticism extremist  - zădărnicia  cunoașterii, la Eminescu?!   ,,În zadar  în colbul școlii / Prin autori mâncați de molii / cauți urma frumuseții/ Și   îndemnurile vieții,”                                                                                           
              El, cel  mai  avid  de cunoaștere (citea într-un an cât alții în cinci și-i depășea cu mult  chiar   și pe  titrații contemporani lui), vede, ca cel mai inveterat sceptic și un  incorigibil  pesimist,  zădărnicia cunoașterii  și implicit  trăirea vieții   în chin și  pătimirea  și renunțarea la viață.                                                                                                                       Dezgustul din suflet pe care nu l-a putut împăca în a sa minte toată viața? ,,Sunt sătul de-așa viață…”  Și cum să nu fie sătul  când,  lucrând la  Timpul cunoștea câte mârșăvii făceau oamenii politici  și cât de abuzivi  erau  cei de  la guvernare, cu nimic mai puțin   abuzivi  ca cei  din zilele noastre. Nu! Un om onest ca  Eminescu, un kavi  -  un înțelept, cum îl  numește  indianca Amita Boshe,  nu-și poate împăca dezgustul din suflet în a sa minte, dar  animalul politic, guvernantul  lacom și  perfid, o face fără nici cea mai mică   mustrare de  conștiință.                                Dar are oare omul politic  conștiință,  simț moral și etic?! Te-ai   aștepta, tu, alegătorule, ca aleșii neamului să fie acei bărbați integri (acum și femei), incoruptibili, mândri și mult așteptați, cum spune Nietzsche, dar, paradoxal, în clasa  noastră politică se selecționează rapid,  nu oameni altruiști, curajoși,  iubitori de neam  și făuritori de bine, ci, canaliile, lipsite  de orice morală  - ipocriți, lăcomi,   trădători, duplicitari  și lași.                                                                                                                               Lașitatea, constata preotul Zamisnicu Dumitru, un martir  moldovean  al  comunismului, asemenea lui Arsene  Boca,   crește  cu un grad  pentru fiecare  treaptă   urcată de  un individ pe scara socială.                                                                                                                                           
                Oare va  reuși vreodată clasa   noastră politică  să  se mai însănătoșească moral vreodată ?! Nu mai am nicio speranță.   Îmi vine să-mi pun traista în băț și să iau drumul băjeniei, sătul de  această  societate românească  aflată sub blestemul  pedepsei  sisifice într-o  eternă rotire în același vicios ce  generează voit sau nevoit  o clasă politică mai lacomă,  mai perfidă  și mai lipsită de  simțul moral, de  onestitate și,  implicit, mai imbecilă decât aceea de pe vremea  lui Eminescu, decât aceea din vremea interbelică și decât aceea imediat  de după revoluție.                                                             
                Ceea ce au reușit  portocalii, în  frunte cu urâțenia  pământului (,,Negru, cocoșat  și lacom, un izvor de șiretlicuri”,   ajuns pe scaunul prezidențial  cumpărând  voturile prostimii cu doi pești și-o pungă de mălai  și fraudând alegerile cu concursul nostru al  tuturor), este  o anomie generalizată.          În  cretinismul lui  demențial,  a  aruncat societatea românească   într-o  stare de mefiență  generală,  o copleșitoare  și devastatoare degradare morală,    instigând  pe toți     împotriva tutor   în care  omul  mioritic  - alegătorul onest, manipulat abil de propagandă, la fel a Cetățeanul  turmentat, nu a mai știut  cu cine să voteze căci  nu mai crede în nimeni  și nimic – toți sunt o apă și-un pământ  - toți sunt  hoți.                                                                                                                             
               Dar noi, noi cei  care îi alegem  suntem mai buni ca ei?!  Noi nu avem  nicio vină?!  Suntem oare  atât  de inocenți?  Nu poți să nu fii orb  și surd  la toate abuzurile comise de Tiran  Băsescu decât fie  că  porți ochelari de cal sau ai orbul găinilor, fie faci parte din ,,canalia  de pe uliți”  - zestrea electorală  portocalie,  ori beneficiezi de vreo sinecură de la aceștia ca  jurnaliștii  propagandei, mercenari ai scrisului. Cine-s  portocalii îmbrăcați  în cămăși albe?    Lupi îmbrăcați în piei de oaie!   ,,Toți pe buze având virtute, cum spune Eminescu, dar în eu monedă calpă / Chintesență de mizerii  de la creștet  până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască / Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască.”(Scrisoarea III) .                                                                               
              Noi toți, mai lași, mai lipsiți de mândrie  și de bărbăție   ne lăsăm, generație după generație,  cumpărați, manipulați  de gașca de oligarhi care își dispută la  nesfârșit bogățiile țării, munca   și    sudoarea frunților noastre, în vreme ce, unul  ca Patapievici, Liiceanu, Pleșu,. Cărtărescu,    urinează glorios pe noi  - ploaia de aur ce vine  de la Cotroceni  direct în buzunarele  propagandei de partid.                                                                                                                                      Ca oile la strungă  am mers la vot.  Și ei, ca toți îmbuibații, grobieni și aroganți,  ne sfidează, apărați de  instituțiile puterii. Și noi iarăși îi votăm.  Și ei  iarăși urinează pe votul nostru. La fel au făcut cei din vremea lui Eminescu, la fel o fac cei din zilele noastre ,,ne fac legi și ne pun biruri , ne vorbesc filozofie”                                                                                                                Trăiască sfânta imbecilitate  în care ne complăcem! Noi suntem români! Noi suntem pe veci aici slugi la Spâni. Halal popor, halal  conducători! Cred că starea  imorală a societății  mioritice, aceea dominată de instinctualități primare  - lăcomia, disimularea și ipocrizia a   făcut  imposibili  realizarea  proiectului  politic și social  al lui Eminescu  de   asanare a societății mioritice  - un proiect  politic și  social  la  care  s-a înhămat, în calitatea sa de redactor șef  la Timpul, asemenea  marilor moraliști ai lumii Socrate și Isus. Eminescu a întrevăzut  încă dinainte de  iunie 1883  nimicnicia luptei sale  și  la fel ca baciul moldovean  din Miorița s-a lăsat pradă   pesimistei fatalități.                 
             
             Toată   învățătura  lui  din școală   i-a apărut  din această perspectivă, fără sens zadarnică. Viață  bună vreodată/ De-am gândit c-am să trăiesc/ N-a fost chip nici cu putință/ Că-n tot ceasul pătimesc”( Când însuși  glasul gândurilor tace -   din ciclul celor trei sonete, tipărite la sfârșitul  anului 1879, scrie Perpessicius, în Eminesciana,  Ed. Minerva ,1989, București.            
                          
           În  disperarea zădărniciei chiar și   glasul gândurilor tace, căci poetul care s-a luptat pentru  dreptatea celor mulți și obidiți și pentru adevăr, iubind dreptatea și adevărul  mai presus de sine,   a  fost, la fel  ca cei doi mari moraliști ai lumii compromis social (l-au închis la casa  de nebuni) și  mai apoi l-au asasinat.  Eminescu  nu a fost  în zadar. Acolo,  în regatul  unde huzureau  spânii, s-a născut   poetul - cel  mai  înțelept dintre români. 

Vasile Anton Ieșeanu, 14 ianuarie 2017,Iași 

marți, 6 decembrie 2016

Uitarea câinelui înlănțuit







Viața  devine pentru   români o capcană   în care suntem prinși  și înlănțuiți ca  niște  câine  lângă cușca  lor, așteptând  de  la stăpâni,  pâinea  cea de toate zilele  și  un semn de bunăvoință.              

Pe vremea  geto-dacilor,  aveam psihologia  lupilor, însă am degenerat  din lupi în câini, uneori și mai rău, în javre ordinare.  Un câine  simte, la fel ca și noi românii,  nevoia  unui  stăpân. Asta e ne plasează  în poziția  permanentă  de  dominat, de slugă. Ne asociem  în găști  precum câinii în haite, lătrăm  unii la alții fără să mușcăm,  mulți nu latră dar  mușcă  pe la spate, avem același comportament  laș ca și  maidanezii;  schelălăim  puțin   când  suntem loviți, jigniți, umiliți, apoi ne liniștim și  imediat  ne gudurăm   din nou  în fața  stăpânului, facem  temenele, îl periem, îl lăudăm,  dăm din coadă,  în vreme ce îl înjurăm în gând,  punem botul repede la orice momire,  ne  lăsăm  asmuțiți  unii  împotriva altora, ne ducem  existența  în haite (găști) politice, culturale, profesionale,  etc. Din aceste motive, străinii ne văd ca un popor paradoxal, în sensul că oamenii buni în loc să se revolte împotriva celor răi se supun lor   și colaborează asemenea lui Harap-Alb  cu  Spânul. 

     Volumul: Eminescu - în zadar?  (fragment  din  eseul  O societate (auto) mutilată după patul lui Procust).  
            Cu aproape un veac  în urmă, povestește  Milan  Kundera  în Arta romanului,  matematicianul  german  Edmund  Husserl,  fondatorul  fenomenologiei ( evoluția  mentalului  individului   de la  gândirea senzorială, cazul  adolescenților   și  tinerilor  până la  treizeci de ani,  la   procesele  de gândire rațională și liberă   capabile să producă cunoaștere, cazul maturilor),  în mai  multe conferințe  ținute la Viena și Praga  în perioada   interbelică  emitea   o viziunea  pesimistă  asupra Europei, în care îi avertiza pe  europeni  despre    criza umanistă europeană.  Criza  de care vorbea  i se părea lui  Husserl, scrie  Kundera,  atât de adâncă încât se întreba dacă  Europa  mai era capabilă să-i supraviețuiască. ( Emir Kundera - Arta romanului, Ed. Humanitas,2008, București)                          
           La nici cinci ani de   lansarea  conceptului  crizei umaniste  europene,   prezentate la aceste   conferințe,    Germania a  declanșat  cea de-a doua mare conflagrație  mondială confirmând practic viziunea lui Husserl. Europa s-a aflat în  pragul colapsului.
            Politicienii   germani  din acele vremuri   nu erau preocupați de   lumea concretă  a vieții umane die Lebenswelt, cum o numea Husserl  ci de  doar de  dominația lumii,  de   voința de putere cu orice preț.  Heidegger, discipolul acestui  filosof-matematician,  a  numit-o  cu  o formulă  frumoasă și aproape  magică , spune  Kundera - „uitare ființei”
            Citind  în Arta romanului  eseul lui  Kundera,  Moștenirea discreditată a lui Cervantes  despre viziunea  lui Husserl  și Heidegger, gândirea mea  asociativă  mi-a  adus în prim plan  politica românească  actuală.  
            Dacă Kundera   a văzut   niște forțe, pe care  eu  le-aș numi  impersonale ( tehnice, politice, istorice)  care conduc la uitarea ființei,   eu am văzut individul, spânul  ajuns la  butoanele  puterii care  poate genera cel mai  iraționale  acțiuni antiumane, cum a  fost  Hitler  și Stalin.                                          
           Mulți dintre  politicienii  noștri, odată  ajunși  la butoanele  puterii,  uită de alegător de  lumea vieții  lui, lumea concretă  în care se   zbate, lovindu-se ca de un zid de  o administrație birocratică, absurdă,  de tip    kafkian,  aproape  cu nimic  deosebită  de cea comunistă.  
Pentru acesta   alegătorii  nu mai există, imediat   ce a fost ales. S-au eclipsat, au căzut în uitare, toată acțiunea lor se îndreaptă  spre  interesele personale, de   gașcă,  mulțumirea clientelei politice și a corporațiilor străine, gata oricând  să-i  stipendieze   gras  din  bugetul românilor,  să închidă ochii la   hoții, la  tăierea ilegală a pădurilor, să-i mulțumească  spre  a  rămâne la  putere,   omul  lor, pe care l-au   proiectat   în   sfera puterii  mioritice cu  sprijinul votanților   manipulați  abil de sistem. Omul, spune Kundera, se găsește  într-o adevărată vâltoare a reducției  , în care lumea  vieții  de care vorbea Husserl se  întunecă în  mod fatal  și în care ființa  cade  în uitare.(ibid.)                     
            Criza umanistă  a politicii românești  a ajuns la apogeu în timpul guvernării  Băsescu - Boc, când  spânul,  cu  un sadism   feroce, inuman, a  tăiat  pensiile și salariile  sub   pretextul crizei  economice. 
             Deodată aleșii   s-au   transformat  subit în călăii, iar poporul   în victime. Am  rămas  multă vreme  siderat, cum,  în  pofida    multor probe  de hoții  comise  de  guvernarea portocalie,   aproape  pe față,  demascate de Antena 3, aceștia  sfidând    pur și  simplu   opinia publică  fără să le pese de consecințele  materiale și morale,  fără să-și facă  mustrări    de  conștiință, dacă acești   portocalii mai aveau  conștiință?!, o mare parte din populație  era   încă de partea acestora.           
       N-am să pot înțelege   niciodată stupidul  proverb românesc: fă-te frate  cu dracu' până treci  puntea. Să  devii oportunist de frica  călăului.   Dacă e să mor mor, dar nu  făcând  din mine  un oportunist.
            Cum spune Coșbuc:   C-o  moarte toți suntem datori /  Totuna e daca-i murit/ Flăcău  ori moș îngârbovit / Dar nu-i totuna   leu să  mori/ Ori câine înlănțuit.  (Decebal către popor).                     Inducerea fricii, prin exercitarea puterii prin acțiuni arbitrare, în funcție de interesele proprii, provoacă confuzie în mentalul poporului; imaginarul acestuia  face  ca  individul  odios   ajuns la   putere, să fie idealizat ca o zeitate supraumană  care pune stăpânire pe  individ cum pune ideea de Dumnezeu.                                                                                    Jocul manifest al puterii arbitrare, nu democratice, după cum îi trăsnește individului   aflat  pe scaunul cel mai înalt al puterii,  pentru omul de rând  e o capcană care îl absoarbe total ca o iubire pătimașă din care nu mai poate ieși. 
       El nu se  poate gândi la individul care  sfidează  o  comunitate întreagă prin acțiunile  lui  iraționale  decât cu venerație. Voința  de putere cu orice preț, chiar cu prețul trădării, face din   odiosul  individ, unul care pare de neînlocuit.   Din aceste motive cred că  miza mare a românilor nu   este parlamentul ci  „domnitorul”  care stă  în capul cinstei.
       Nu-mi  pot  explica asta   decât   prin frica indusă de  acești  călăi  în frunte cu  spânul  Băsescu,  frică   indusă cu persuasiune  prin varii manifestări ale puterii  autocrate,  nu democrate.   
Frica  față  de putere, spun  psihanaliștii,  induce  așa numitul sindrom  Stockholm,  moment  în care victimele   încep să se atașează de călăi,  cooperează  cu ei, le execută  emoționați  ordinele  ca și cum ar face o faptă  eroică.             
Confuzia este evidentă și este  efectul  panicii anxioase  induse  în inconștient. Din  acest motiv,  individul, fie el  intelectual sau  om de rând  nu mai poate decela binele de rău și crede   ce spune călăul  că   răul sunt  ceilalți ( în cazul  lui Băsescu și Iohannis  - parlamentarii).  
Amintesc   aici și  de Ceaușescu  care   era  perceput drept  tătucul  care dădea de mâncare poporului.  Pe mulți i-am auzit, după ce  a fost executat, afirmând,  nu fără  o undă de regret... dacă  ne dădea de mâncare... Ca în   rugăciunea  ortodoxă  îl  confundau cu  tatăl nostru:  Tatăl nostru  [...]Pâinea  noastră cea de toate zilele./ Dă-ne nouă astăzi... 
            Cum e   posibil metamorfozarea în  mintea unora,  ca  un individ uman  ajuns în  sfera   puterii  să fie identificat cu divinitatea? Cum e posibil  să se producă în mintea  unora această mistificare?  Individul nu mai este   perceput  ca o ființă umană,  un om ca toți oamenii  sau poate mai josnic  decât  omul-om ci ca  pe unul de natură divină.  Nu doar  în cazul lui  Ceaușescu.   Aceeași  iluzionare  am  observat-o la  mulți, unii dintre ei intelectuali  cu știință de carte, în cazul celui mai  ordinar  dintre spânii   României  - Băsescu. Cum  e posibilă această idealizare mintală  îmi este greu să  înțeleg.                                                                                         
      O , Doamne, oportunismul pare  a fi înscris  în  gena  noastră mioritică.  E  la fel ca  în   Povestea lui  Harap-Alb  al lui Creangă. Slujirea Spânului  de către Harap Alb, fără să se revolte, exprimă  în  cele două personaje  create de  Creangă, nemernicia  spânilor mioritici  și    oportunismul  Harapilor-Albi,    umilitoarea răbdare a poporului față de puterea  care poate fi înfiorător de nedreaptă. Românii rabdă, la fel  ca Harap-Alb, cele mai inumane umilințe  până le ajunge cuțitul la os  și chiar mai mult.   
       Oricât de   sadici  și nedrepți  sunt  conducătorii,  poporul  român  nu se revoltă. Cunoscând  această   paradigmă psihică a  non-revoltei, politicienii  escaladează abuzurile  și fără de legile  fără nici cea mai mică teamă  să fie pedepsiți.  
   Cei   mulți dintre ei, îndeosebi  spânii  ajunși la guvernare, uită ființa alegătorului, uită de tineri,  uită de copii,  uită  de  bătrâni de cei nevoiași,  românii  mereu   rămân câini  înlănțuiți,  nu lei,  deși simbolul  monedei naționale este leul.  
            Politica aleșilor noștri,   mulți  dintre ei trădători  și   jefuitori,  ne strivește ca   ființe umane, ne   metamorfozează  în câini înlănțuiți, care latră  sau dau din coadă,  spre a   da satisfacție  acestor spâni, pe care  puterea i-a  metamorfozat  în „sfinți”. 
            Nicio revoltă colectivă (  cum se întâmplă de pildă la greci), doar unde și unde   câte un rebel,  numit  de ceilalți  nebun, neluat în seamă sau  batjocorit de   marea masă  de „ înțelepți”.     

Vasile Anton Ieșeanu, 6 decembrie 2016, Iași  

vineri, 2 decembrie 2016

COLABORAȚIONIȘTII



Colaboraționismul este un cuvânt inventat de francezi, încă pe vremea războaielor napoleoniene, când contrabandiștii francezi aduceau mărfuri din Anglia și ajutau rezistența regalistă împotriva lui Napoleon, însă sensul actual este acela de trădare, de cooperare perfidă cu inamicul.
Sensul de trădare datează din 1940, termenul referindu-se la guvernul de la Vichy și la francezii care îi sprijineau pe naziștii care ocupaseră Franța în timpul celui de-al doilea război mondial. Termenul colaboraționist a evoluat în noua realitate istorică în sensul de a te înscrie voluntar în serviciul unei puteri ticăloase.
Nu contează că acea putere e a unui stat sau este a unui individ foarte bogat, cum este de pildă Soroș, ci doar faptul că pentru spațiul în care aceste ONG-uri acționează deservesc o putere ticăloasă pentru comunitatea asupra cărora acționează. Spre exemplu ONG-urile, sponsorizate de Soroș din România sunt în acest sens, exemplu cel mai elocvent de colaboraționism. Momirea cu bani i-a făcut pe mulți să se înscrie voluntari în aceste ONG-uri.
Urmând principiul Political Correctness, mulți au crezut că ONG-urile au doar rolul să apere drepturile omului de abuzurile politice, că sunt asociații voluntare, non-profit în scopul propășirii societății.
A fost o mască bine exploatată de puterea ticăloasă și mulți naivi chiar au crezut în acest ideal nobil.
În România sunt peste 90 de mii de ONG-uri de trei tipuri, asociații, fundații, federații, cele mai multe cu scopuri adevărat umaniste, însă după cum am văzut cele sponsorizate de Soroș au avut un scop ascuns, acum foarte clar și manifest sabotarea economică și culturală și ocuparea politică a României.
Nimeni nu credea că aceste ONG-uri vor fi transformate, la un moment propice în forțe politice, într-o adevărată coloană a cincea ca în vremea nazismului. Dar, iată cum de la tragedia de la colectiv, subit ONG-urile sponsorizate de Soroș , cele care l-au făcut președinte pe Iohannis s-au transformat subit într-o nouă forță politică USR, Uniunea Salvați România pentru naivi, în realitatea ei secretă Uniunea Sabotează România.
De voie de nevoie PNL s-a raliat ca partid din care a fost emanat Iohannis, acestor colaboraționiști.
Nu întâmplător, Iohannis, după câștigarea alegerilor a plecat incognito în America.
Iohannis a mers la reședința lui Soroș să sărute papucul stăpânului, miliardarul care l-a făcut președinte, al doilea Spân peste poporul de Harapi-Albi.

Vasile Anton Ieșeanu, 1 DECEMBRIE 2016,Iași

miercuri, 23 noiembrie 2016

Băsescu este trădător de țară





Traian Băsescu dezvăluind   secrete   lui Putin     


   

Băsescu rânjind cu ungurii  din  Garda maghiară! 
Realitatea TV a revenit în ultima vreme la realitatea românească! „Băsescu este trădător de țară.” au fost părerile aproape unanime ale lui Octavian Hoandră și ale invitaților de la Realitatea Tv. din seara zile de 19 noiembrie 2016, Costin Georgescu, fost șef SRI; Coman Giorgiu, avocat; Radu Tinu , fostul adjunct al securității Timișoara.
Opinie separată a făcut jurnalistul Florian Bichir care slujește cui slujește, de vreme ce este redactor la tabloidul Libertatea.
Amintesc că Bichir a fost invitat în toată perioada dictaturii stalinistului Băsescu la B1TV. Bichir nu se poate dezice nici azi de pupincurismul băsist.
Probabil a fost sponsorizat gras de portocalii, de vreme ce moș călugăr i-a luat apărarea lui Băsescu. Nimeni nu zice că putem avea opinii contrare, dar acestea trebuiesc bine argumentate.
Se știe cu certitudine că Băsescu pentru a accede la putere a fost în stare nu doar să-și trădeze țara (de mult o trădase de când fusese recrutat la Anvers ca agent al KGB-ului), ci și pe oricare dintre cei care i-au fost prieteni și l-au sprijinit să acceadă la cea mai înaltă funcție - scaunul prezidențial al României. Eseul meu Libertate în iadul de lux, Editura RAFET, 2015, Râmnicu Sărat, aduce o sumedenie de argumente în acest sens. „Incriminarea Lui Traian Băsescu făcută de Victor Ciorbea, ca este agent al KGB, recrutat la Anvers, implicarea acestuia în răsturnarea guvernului Ciorbea cu ajutorul Direcția principală de informații a Armatei Ruse(GRU), nu este lipsită de temei. La ea se adaugă declarația senatorului Daniel Savu, fost ofițer de contrainformații, cum că Elena Udrea a fost implantată de un anume serviciu străin pe lângă Traian Băsescu, la rându-i „agent de influențare”, al FSB – ului( fostul KGB) lui Putin. Este acest lucru, oare, fără acoperire în real?!
Sunt câteva decizii și acțiuni ale fostului președinte care îl fac cel puțin suspect în privința relației cu Putin: blocarea brațului Sulina cu nava ucraineană Rostok; abandonarea solicitării tezaurului cu explicații infantile, scenarita „răpirii jurnaliștilor”, pentru a căror eliberare au cooperat generali SRI și ai FSB – ului lui Putin; relația amicală cu Putin, afirmată chiar de Traian Băsescu în 2008 la un post TV; favorizarea capitaliștilor ruși; legăturile fiicei sale Ioana, notar, cu Gazprom; teama lui Băsescu când a aflat de vizita secretă a lui Geoană la Moscova; alte activități prorusești, negate vehement de omul spân, deconspirate de mass-media, arată fața ocultă a acestui individ ajuns președinte prin protecția a două mari servicii de spionaj CIA și KGB.”(Vasile Anton Ieșeanu - Libertate în iadul de lux)

Un individ „fără de lege”, cum spunea Creangă despre personajul spân, omul roș ajuns „în capul cinstei”.
Rămâne o enigmă de ce Creangă a adăugat lângă spân sintagma omul roș. Avea scriitorul în vedere pe românul - omul rușilor?! Faptul că a scris nuvela Ivan Turbincă, ne îndreptățește să crede că îi cunoștea bine pe ruși, iar personajul spânul, omul roș, a fost, cred eu inspirat din indivizii „fără de lege” , trădători ai neamul românesc. Unul din ei a fost pe vremea lui Creangă, șeful din umbră a monstruoasei coaliții, I.C. Brătianu, agent al temutei Ohrana , demascat de Eminescu, fapt și pentru care din ordinul lui Brătianu, cred, a închis la nebuni și mai apoi asasinat. Cu siguranță, Creangă cunoștea și el secretul lui Brătianu.
După umila mea părere spânii mioritici au atins un procent de aproape 30% din populația de Harapi-Albi ai României , ceea ce este un lucru deosebit de grav pentru viitoarele generații de români. Egoismul feroce, lăcomia, atitudinea perfidă față de ceilalți, răzbunarea distructivă, acțiunile iraționale și iresponsabile, primitivismul grobian fac din spânii români o categorie extrem de nefastă pentru poporul de Harapi-Albi.
Hoandră a argumentat de ce Băsescu este trădător, cu două argumente forte: primul - Băsescu în calitate de președinte al României i-a interzis cosmonautului Dumitru Prunaru, care îndeplinea funcția de ambasador al României la Moscova să redeschidă subiectul tezaurului românesc furat de ruși și întâlnirea lui Băsescu cu Viktor Orban în tabăra de vară, unde se instruiau hoardele paramilitare ale ungurilor.
Că Realitatea TV s-a trezit , deși târziu, la realitate e totuși un semnal bun. Ardelenii se trezesc greu din somn, dar când se trezesc văd realitatea crudă.
În toată perioada de dominație stalinistă a spânului Băsescu, alături de B1 Tv și alte televiziuni de propagandă l-au pupat în dos pe spânul Băsescu , nu a avut curajul Antenei 3, spre exemplu să se bată cu Băsescu așezat „în capul cinstei”(Creangă) și copleșitoarea propagandă a acestuia.
Băsescu a ieșit la atac în cunoscutu-i stil de „grangure de mahala”(expresia utilizată de Eugen Simion, în caracterizarea spânului) a telefonat și, ca un infantil, i-a numit pe Hoandră și pe Costin Georgescu trădători, înfierându-se singur.
Traian Băsescu, cel mai mare ticălos ajuns în fruntea statului român cu sprijinul Rusiei și SUA, a căror agent este, a dus România, prin trădări continue, în cea mai periculoasă derivă.
Cu o largă complicitate politică și propagandistică Traian Băsescu a politicieni cinici și antiromâni Traian Băsescu
Mihai Răzvan Ungureanu
Emil Boc
Daniel Funeriu
Elena Udrea
Elena Băsescu
Monica Macovei
Codruța Kovesi
Daniel Morar
Teodor Baconschi
Adrian Papahagi
Mihai Neamțu
Andreea Pora
Col (Rz.) Robert Turcescu
Radu Banciu

Iuda de la Cotroceni - Traian Băsescu a vândut țara pe treizeci de arginți americanilor ( Bechtel) și rușilor (Gazprom):

Pentru VÂNZAREA DE NEAM ȘI ȚARĂ blestemul lui Eminescu CADĂ ASUPRA FAMILIEI BĂSESCU!
„Cine-au îndrăgit străinii,/Mâncă-i-ar inima câinii, /
Mânca-i-ar casa pustia,/ Și neamul nemernicia!” (M. Eminescu - Doina)

Când Traian Băsescu declară emfatic că este artizanul justiției românești trebuie să înțelegem că el este artizanul corupției din România. Și după ce declară râde sardonic. Și noi râdem ca proștii. Stupid people!
Niciun regim politic democratic nu a fost mai corupt ca cel al lui Traian Băsescu. Poate cel al lui Carol al II-lea și al metresei saleElena Lupescu.
Cu siguranță Traian Băsescu și Elena Udrea i-au depășit pe înaintașii lor. Cum se vede epigonii politici - mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, se dovedesc mai josnici , mai perfizi și mai lacomi decât înaintașii de aceeași - „Noi în noi, n-avem nimica, totu-i, calp, totu-i străin!”
Să fie Traian Băsescu și Elena Udrea, încarnările lui Carol al II lea și a Elenei Lupescu?!...
Să fie oare metempsihoza o doctrină reală?
Reîncarnarea, pentru cine nu știe, înseamnă reapariția periodică a unui suflet într-o succesiune de trupuri. Este o doctrină ce se află în centrul multor religii ale lumii, începând de la Vedanta indiană, religia faraonilor, orfismul grecesc, până la influențarea iudaismului , creștinismului și islamismului.
Cu osebire mistica orientală vorbește despre reîncarnare și mecanismul karmei, fiind un concept fundamental al budismului.
Să fi reușit Pitagora și Empedocle în meditațiile lor să pătrundă în a cincea dimensiune și să vadă ce noi n-am văzut?!
Lumea românească nu crede în migrația sufletelor. Dovada - romanul lui Liviu Rebreanu - Adam și Eva, despre reîncarnare, a fost un mare eșec. Și Eminescu a utilizat metempsihoza în nuvela - Avatarii faraonului Tla .
Și totuși dacă reîncarnarea se petrece?!... Sau poate istoria se repetă? Sau sufletele se încarnează!
Prea se brodesc lucrurile ca să nu te pună pe gânduri! Prea se aseamănă politica lui Traian Băsescu cu cea alui Carol al II lea. Prea se aseamănă metresa lui Traian Băsescu cu metresa lui Carol al II lea. În asta constă oare fatalitatea istoriei?!
Dar de ce mi-a fost dat mie și celor care ca mine dorim în viață lupta dreaptă, nu minciuna, nu nedreptatea, nu josnicia, nu mizeria morală să trăim sub asemenea otrepe?
Cum ce-am păcătuit Doamne, ca, după ce am scăpat de un dictator, să avem parte de un asemenea conducător?
Am crezut că Traian Băsescu, după ce fratele lui a fost arestat pentru trafic de influență, își va trage un glonte în cap.
M-am convins însă că e atât de nesimțit și de laș încât se face hârtie igienică cu care se șterg mai marii UE la fund. Agamiță Dandanache, celebrul personaj al lui I.L. Caragiale, este o canalie de o josnicie fără seamăn, perfect întruchipat de Traian Băsescu.
Mi se face greață și îmi vine să vomit pe democrația dâmbovițeană.
Traian Băsescu, dacă ești român, i-a aminte la discursul lui Putin și ține un discurs la fel, l-am îndemnat încă în 2013(http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/ROMÂNI LUAȚI AMINTE)
n

PROBLEMA MINORITĂȚILOR ÎN RUSIA

DISCURSUL LUI PUTIN ÎN DUMA DE STAT A FEDERAȚIEI RUSE
ÎN RUSIA TRĂIEȘTE POPORUL RUS, IAR POPORUL RUS NU ADMITE NICIUN AFRONT AL UNEI MINORITĂȚI; ACESTEA TREBUIE SĂ RESPECTE RUSIA, PE RUȘI ȘI LEGILE FĂRĂ SĂ CEARĂ FAVORURI SPECIALE SUB PRETEXTUL CĂ SUNT DISCRIMINAȚI. CINE FACE ALTFEL, ESTE INVITAT SĂ PĂRĂSEASCĂ IMEDIAT RUSIA!!!
NU RUSIA ARE NEVOIE DE MINORITĂȚI CI ELE AU NEVOIE CA RUSIA SĂ-I PRIMEASCĂ , SĂ LE OFERE ADĂPOST, LOCURI DE MUNCĂ ȘI HRANĂ, ÎN RUSIA TRĂIESC DOAR RUȘI.
Putin a fost aplaudat în picioare, timp de cinci minute, de membrii dumei de stat.

Întrebări:

1) De ce poporul român admite afronturi din partea minorității maghiare?
2) Este Traian Băsescu român sau este sluga maghiarilor și al Angelei Merkel via Bruxelles-Barosso?
Invitație: Dacă este român și nu este sluga maghiarilor, îl invităm la Parlament, să țină un discurs similar cu al lui Putin!


Niciun regim politic democratic nu a fost mai corupt ca cel al lui Traian Băsescu. Poate cel al lui Carol al II-lea și al metresei sale Elena Lupescu. Băsescu nu are nimic sfânt. Toată constituția lui psihomentală este malefică.Mai „cumintele” Iohannis este și mai subversiv.
            

Vasile Anton Ieșeanu, 22   noiembrie  2016, Iași 


                         

luni, 21 noiembrie 2016

Misterul demisiei lui CRIN ANTONESCU



Cel mai bun orator român este cel mai prost conducător?!
Cine și ce l-a determinat pe Crin Antonescu să demisioneze, să predea partidul infractorului Iohannis și să-l treacă apoi la Partidul Popular European ( partidul Angelei Merkel)? Este evident că actualul PNL urmează directivele P.P.E.
Să fie enigma, o femeie?!...
Ce rol și ce influență a avut discreta ADINA VĂLEAN, actuala soție al lui Crin Antonescu, în deciziile politice ale acestuia? De ce a insistat Crin Antonescu să fie numit Klaus Iohannis premier în timpul guvernării USL? Ce legături secrete au fost între Crin Antonescu și Klaus Iohannis? Vă amintiți, l-a propus premier lui Băsescu, care a refuzat numirea.

Sunt și alte enigme politice care rămân misterioase.
În 2004, deși Adrian Năstase a câștigat alegerile, a cedat prea repede în favoarea spânului Băsescu. Să fi fost acuzația de homosexual cauza renunțării la scaunul prezidențial al lui Adrian Năstase?
La fel s-a întâmplat cu „prostănacul” Geoană. De ce a cedat așa de repede șantajului maimuțoiului Băsescu?
CÂND VOM AFLA CINE SUNT ADEVĂRAȚII PĂPUȘARI AI POLITICII MIORITICE ȘI DE CE MARIONETELE DE LA PSD S-AU LĂSAT AȘA REPEDE INTIMIDATE.
Cine sunt păpușarii care fac politica în România? Ambasada SUA, Germania via Bruxelles?
Cine are mâna mai lungă? Politicienii români sau cei din afară?!
E ceva putred în politica dâmbovițeană.
Cornel  Vlad: Imoralitatea
Vasile Anton Ieșeanu:   Imoralitatea?  Care este imoralitatea ascunsă al lui Crin Antonescu? Pentru cât s-a vândut? Cât costă un Crin?
Cornel Vlad : Cât costă  un stolojan?
Vasile Anton Ieșeanu: Dragă stolo… Doamne  ce  infecție purulentă e  politica dâmbovițeană
Basilică  Romeo: Un infatuat, un trădător de partid,  un trădător de țară, șantajat de Băsescu…
Vasile Anton Ieșeanu: De Băsescu sau de nevastă?
Basilică Romeo: Aveți dreptate! Orice variantă e posibilă. Cred că nevasta este o   agentă  pregătită  din timp. Acum nu mai e nimic. Și-a pus singur  ștampila de trădător.
Vasile Anton Ieșeanu: Șantajat de PPE ( Angela Merkel)?!  Insistența cu care l-a propulsat pe Iohannis este deosebit de ciudată. Crin Antonescu rămâne o mare dezamăgire pentru români. Nu trebuie să fii doar bun de gură, trebuie să ai și sânge în p....
Basilică Romeo:   În legătură cu Crin  e clar că  există   un mare șantaj la mijloc., altfel dacă nu ceda era săltat de DNA.  
Vasile  Anton Ieșeanu:     Oare, oare?! Dacă e așa, Democrația românească e în derivă...    
Basilică Romeo: Așa simt. Evenimentele  o demonstrează. Nu am nici un dubiu.   
Vasile Anton Ieșeanu, 21 noiembrie 2016, Iași