Iubito,
ţi-s ochii atât de-adânci
când plângi
aş putea să mă scald în adâncimea lor
c-an marea Neagră aş înota
până la inima ta
Cu tine
aş vrea să urc pe muntele Ararat
să ar, să seamăn şi rod să-mi dai
acel pământ al făgăduinţei
unde n-ajunge potopul acestei lumi
bolnave
Ca Noe
aş căuta pământul făgăduit
cu o ramură de măslin
adusă de porumbelul iubirii
ne-am face un singur trup
şi ne-am trăi viaţa numai
în iubire
Cu tine
legământ de înfrăţire aş face
din tine sora mea geamănă
în ochii tăi adânci
în hăul lor fără de sfârşit
ca Narcis
m-aş îneca…
Şi-acolo
în adânca moarte eternă
am trăim fericiţi
până la sfârşitul veacurilor
uniţi
în fiinţa primordială
un singur trup
un androgin
inseparabil
Cu tine
aş privi
lumea nouă
rodită
cu tine iubito
pe acel tărâm
al făgăduinţei
vom renaşte
în lumea nouă
