Nuntă cu
har la Topraisar
Pe 22
septembrie 2012, nepotul meu, Mădălin Anton a făcut nuntă la
Topraisar. De la Iași ne-am deplasat două familii, rude:
familia mea Anton Vasile și Maria și
ginerele, avocat Pascal Marius Iulian cu fiica mea Anca Pascal.
După un drum de 500 de kilometri ne așteptam la o nuntă
obișnuită, la sat, la care veneam din ,,obligație” și
la care mă gândeam că mă voi plictisi și am să-mi
omor timpul în discuții elitiste cu un
pahar de vin. Aveam să mă înșel.
Mă așteptam la o nuntă anostă, dar avut cea mai plăcută
surpriză să asist la un adevărat spectacol. Scena, atmosfera,
scenariul și scenografia nunții aveau să-mi răstoarne viziunile
mele pesimiste.
Fie că nunta s-a transformat, în prezent, în nuntă-spectacol, fie că
organizatorii au inițiat o asemenea surpriză, m-am simțit ca la o
mare sărbătoare - o serbare cu cântec, dans
profesionist și pantomimă reușită, improvizată
ad-hoc.
O seară minunată, o nuntă reușită mi-a
rămas întipărită pe retină și în memorie. Ce seară minunată!
O atmosferă superbă,
provocată parcă instant de starea de spirit generală de
fericire a invitaților pe care numai anumite momente rare, acele momente
de har, în care este „prinsă” o comunitate în
înlănțuirea ei dionisiacă a uitării de sine și a
bucurii vieți, le poate genera. De ce nuntă cu har și nu cu dar? O
dispoziție naturală de voie bună și bună dispoziție, fără nimic fals, fără
invidie și prefăcătorie, o trăire a momentului ca o
adevărată grație divină. Cel puțin așa am perceput eu acele momente. Nu,
nu eram în stare euforică ca să văd totul în roz. Nu-mi puteam
permite să beau până la starea de la vie an rose, cum spun francezii, fiindcă urma, a doua zi
să conduc alți 500 de kilometri până la Iași. Așa că toată noaptea
am pupat paharul în care mi-am pus, ca francezii, une goutte de
vin. Vinul îl cunoșteam bine, era vin de
din podgoria mea; în acel moment însă mi s-a părut a fi bestial. Părea
că și-a dezvăluit toate aromele și toate calitățile, la fel ca vinul, de la urmă, de la nunta din Cana
Galilei, când Isus a făcut prima minune,
transformând apa în cel mai bun vin. Un singur regret mă încearcă, anume că
n-am putut bea mai mult. Acasă nu mi s-a mai părut la fel de bun ca cel de la nuntă.
Un sentiment de
comuniune cu omenirea și cosmosul părea să fi
prins comunitatea nuntașilor de la căminul cultural din
Topraisar. Toți parcă trăiau
acel sentiment de comuniune
generală, cum ar spune Adler, în care bucuria momentului dă
sens vieții. O energie tinerească de sentimente
erotice, nevăzute și nepercepute de nimeni, dar trăite
de fiecare, păreau să plutească în sala de nuntă. Poate prezența tinerilor genera această plăcută
și benefică energie erotică. Era, ca și cum natura
umană, în acele momente, ar fi dat
în floare.
Poate că această
trăire, în armonie și comuniune dionisiacă, constă
fericirea vieții umane.
Mai întâi a deschis
invitația la dans un grup de dansatori adolescenți din Topraisar;
apoi a urmat surpriza pe care Mădălina, sora mirelui
i-a făcut-o fratelui său și cumnatei sale -
mirelui Mădălin și miresei Ana.
Mădălina a intrat ca amatoare în costum o și pași de
dans oriental. Părea să fie o scenă anostă
- un dans de rutină,dar… a fost doar o mică farsă, o
inducere în eroare a nuntașilor.
La scurt timp și-a
făcut intrarea în scenă dansatoarea din buric,
profesionistă Carla care a făcut marea senzație
a nunții și a fost surpriza promisă de Mădălina
– miza spectacolului nunții.
A urmat, apoi dansul miresei
și cântecul „Ce seară minunată”, interpretat în
stil karaoke de Mădălin și Mădălina, secondați de
guristul formației muzicale.
După dans și muzică
pentru toate vârstele și toate gusturile,
un grup de tineri adolescenți, în frunte cu o
adolescentă blondă, a improvizat într-un dans pantomimă -
dansul găinii.
La final, ca la fiecare nuntă,
ritualul tortului miresei în care mirele și
mireasa se străduiau să se delecteze reciproc cu tort au generat
alte momente de râs și voie bună.
Sfârșitul nunții a fost, ca
la orice nuntă, cu ritualul „dezgătitului miresei” și toastul de
final.
Nunta cu har de la Topraisar
a nepotului meu Anton Mădălin m-a impresionat
la modul sublim, în sensul că, fără avea opulența
marilor învârtiți ori a politicienilor îmbogățiți
peste noapte, a generat acel sentiment de comuniune generală și de
fericire fulgurantă, arareori întâlnit la români. I-am spus
Angelei, soacra mare, că mi-a plăcut mult nunta - totul -
aranjamentul, scena, scenariul și tot spectacolul. „Știi,
i-am zis, Dumnezeu le dă oamenilor, astfel de momente unice în viață, după suflet. Și cred că Mădălin are un
suflet mare.”
Vasile Anton,Iași, 29 septembrie
2012
