Origami - fascinata artă japoneză la Sf. Parascheva

         Origami  înseamnă  -  hârtie pliată.  Cum japonezii fac din  toată existenta o artă  și   din  hârtia pliată au făcut o artă o arăt a   plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsuflețite sau forme decorative abstracte.                             
           Lumea artelor tradiționale japoneze a reprezentat întotdeauna pentru   europeni  i o fascinație, iar discipline precum   ikebana    -  arta aranjării florilor, chanoyu –  ceremonia ceaiului   și origami   – arta plierii hârtiei și multe altele au simbolizat elemente ale frumuseții și perfecțiunii japoneze.     

                      
           Etimologic, cuvântul origami, de origine japoneză, este format din oru care are sensul de “a îndoi” și kami cu sensul de “hârtie”, deci “hârtie îndoită”. Numele de origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata. 

                                                                                

           Formele care pot fi realizate prin această artă sunt legate de imaginația celui care pliază hârtia, dar există și categorii de forme tradiționale care includ flora și fauna. Arta origami din zilele noastre acoperă o zonă largă de forme, de la ceasuri cu cuc și dragoni, până la forme simple care exprimă mai degrabă spiritul decât forma unei imagini.

Există multe stiluri de origami, acestea pornind de la cele mai simple compoziții până la compoziții extraordinar de complexe, alcătuite din mai multe unități origami pentru a forma un poliedru, precum și reprezentări formate din două sau mai multe coli de hârtie. Cu toate aceste multe forme de abordare, cele mai simple forme de origami sunt modelele formate dintr-un pătrat de hârtie, fără a utiliza lipiciul. Se pot folosi diferite feluri de hârtie, de la cea subțire la cea groasă, precum și hârtia velină a revistelor sau hârtia de împachetat.

            Arta origami a fost creată în baza aceleași estetici care a stat la baza ceremoniei ceaiului (cha no yu). O particularitate a modelelor origami vine în contradicție, totuși, cu principiile estetice nipone: simetria.                                    Deși japonezul îndrăgește asimetria, arta origami, prin forța lucrurilor, produce simetrie. Cu toate acestea, excepția nu face din modelele artei plierii hârtiei un produs mai puțin valoros și apreciat de către japonezi.

Pe lângă valoarea estetică, arta origami mai are, în viața cotidiană, și una utilitară în vestimentație (broșe, ornamente de păr) și decorarea interioarelor (lămpi, bibelouri, abajururi). Uneori îndemânarea meșteșugului origami produce cupe, farfurii, cutii de diferite forme, șervețele ornamentale. Dar, nu trebuie să uităm că formele tradiționale ale acestei arte sunt modelele de cocori, broaște, berze, baloane și corăbii,  unele adaptate la fauna și flora  locală, ca în imaginile  prezentate.

Vasile Anton, Iași, 16 octombrie 2012  

Inel de logodnă la Roma!

Lucian și Gabriela  în vacanță la Roma  - inel de logodnă  

Melc, melc... codobelc

Melc, melc... codobelc
Scoate coarne bourești
Că  te duc la baltă,
Și-ți dau apă caldă,
Și te duc la Dunăre,
Și-ți dau apă tulbure,
Șii te sui pe-un buștean,
Să mănânci ...leuștean.


Vasile Anton, 14 octombrie 2012, de  ziua Sf. Paraschiva, Iași   

Trei generații - bunica, mamaia, nepoata!

Vasile  Anton, 14 octombrie 2012, Iași  de Sf. Paraschiva  

Vânzătorii de flori

Vasile  Anton, 14 octombrie 2012, Iași 

Cerșetorii...

 Pâinea asta e a mea... nu te apropia că te mușc!

Dă-mi și mie! 

Versuri "Ionela Prodan - Din bucata mea de pâine"

Din bucata mea de pâine
Am crescut un om si-un câine
Omul azi m-a parasit
S-a dus și n-a mai venit
Câinele mă recunoaste
Omul nu ma mai cunoaște

Doar câinele mi-a ramas, măi
Ma apără de necaz, măi
Nu doarme zi si nici noapte
Ma păzește cu dreptate
Îl bat si îl dau afara
Sare gardul, vine iară

Omul e și dușmănos, măi
Chiar de vorbește frumos, măi
Te vorbește-n față bine
Si-n spate loveșpte-n tine
Ce ai omule cu mine?
Nu-ți fac nici o stricăciune!

Când am bani si o duc bine
Toata lumea e cu mine
De n-am bani si o duc rău
Nici cel neam nu-i neamul meu
Si atunci te-ntreb pe tine!...
Care-i om și care-i câine?!

Sursa:  Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Vasile Anton, 14 octombrie 2012, Iași

Așa vă treceți bieți bătrâni...

Bătrâni - Octavian Goga De ce m-aţi dus de lângă voi? De ce m-aţi dus de-acasă? Să fi rămas fecior de plug, Să fi rămas la coasă... Atunci eu nu mai rătăceam Pe-atâtea căi răzleţe, Şi-aveaţi şi voi în curte-acum Un stâlp la batrâneţe. M-aş fi-nsurat când isprăveam Cu slujba la-mpăratul, Mi-ar fi azi casa-n rând cu toţi... Cum m-ar cinsti azi satul... Câţi ai avea azi dumneata Nepoţi, să-ţi zică: „Moşu...” Le-ai spune spuză de poveşti... Cu Împăratu Roşu... .................................................. Aşa... vă treceţi, bieţi bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Şi plânge mama pe ceaslov, Şi-n barbă plânge tata... Luceafărul, Budapesta, 1 decembrie 1902 Din volumul „Poezii”, 1905

Vasile Anton, Iași,  14 octombrie 2012  

Filozoful, sacerdotul, magicianul și criticul - la statuia lui Gheorghe Lazăr

Filozoful Radu  Vasile  Chialda,  sacerdotul literar  Horia Zilieru, magicianul  poet  Emilian Marcu  și criticul  literar Mioara  Bahna, în Avrig,   la statuia lui Gheorghe Lazăr  - fondatorul învățământului în limba română.
Vasile Anton , Iași, 14 octombrie 2012              

Magicianul și sacerdotul

Magicianul și sacerdotul,  doi corifei ai creației literare ieșene  - Emilian Marcu și  Horia Zilieru,  în tabăra de creație  de la Avrig.     

Pui fără mamă...

Indiferența păuniței!

Aventuri în munții Făgăraș!...

Contemplație, visare, frumos - poezie

Lebede albe, lebede negre

Bunică și nepoată în roșu

Un oltean cu Dor de Bucovina

Un oltean cu Dor de Bucovina

Pe  Marian Malciu  l-am cunoscut anul acesta,  în luna  iulie,  în  tabăra de  creație de la Avrig. Pensionar, nu doar „pensionar”,  ci un om  cu   o  nesfârșită   dorință  de a scrie.  O   mare  iubire,  o mare  patimă,   care probabil, l-a urmărit  din adolescență,   toată viața, dar pe care nu și-a putut  împlini decât  după revoluția  din  1989 ,  după ieșirea la pensie.   A scrie la vârsta  a treia,  se poate  numi nebunie. Este  o nebunie  a frumosului sau  o frumusețe a nebuniei.     

 E o nebunie  să te apuci de scris  când alții  stau  și  își   mănâncă  molcomi  pensia.  Dar acei alții nu-și pun probleme existențiale  și nu  caută  răspuns.   E doar trăiesc   tern, ca   niște  legume, ca niște castraveți   răscopți, galbeni și burduhănoși,  uitați  de țăran pe câmp.                                              

 Marian Malciu e un bărbat frumos. E un bărbat   frumos fiindcă scrie. E  un nebun frumos sau  un frumos nebun, care în loc să-și mănânce  molcom pensia, s-a apucat de scris.  Creația, spune Henry Miller    e  „nebunie și frumos.”                                                                                                  Creația e  un proces   extatic  ce conferă autorului   o anume stare de fericire. 

 Jorge Luis Borges  spunea, în  una din conferințele sale  la Universitatea din Belgrano: „Am închinat o  bună parte  a vieții mele literelor   și cred că asta este  o formă de   fericire.”                                                            
         Un scriitor, numai astfel își poate trăi fericirea ,adevărata fericire, în a scrie. E o formă de dăruire , de   contribuție al lui în lume.  Iar omul  care se dăruiește  fără să ceară  nimic e  cu adevărat uman.                                                         

 Cu un  an   în urmă , Marian Malciu a  participat în tabăra  de  creație de la  Câmpulung  Moldovenesc , organizată de inimoasa  doamnă, Rodica  Rodean, președinta asociației „Universul Prieteniei” .                                          

 Atât de mult i-au  plăcut plaiurile Moldovei , încât   a decis să scrie  o carte  de memorialistică , pe care anumit-o  Dor de   Bucovina. Eu aș  fi   intitulat cartea   Un oltean cu dor de Bucovina.                                                      

 Dar Marian  Malciu este   un „sfios”,  un meditativ,  care   așează înainte  dorul  pentru ceva,   respectiv Dor de Bucovina și abia apoi ghicești  că  în spatele  acestei  cărți   se află  un  autor. Un autor din alte spații mioritice. Un oltean din Slatina își aprinde tacticos o țigară și s-așează  la masa de scris și scrie că  îi este dor de Bucovina. Dar cum ar putea unui „străin”  să-i fie dor  de  alte spații decât  cele  natale.     Căci, nu-i așa,  doar  un om al locului,  dacă e  plecat departe de multă vreme,  are dor  de ținuturile natale,  dar   pentru   un străin  e  un nonsens  să   trăiască starea de dor  pentru    un  anume spațiu dincolo de spațiu natal. Ca să-ți fie dor de ceva sau de cineva trebuie să  fii îndrăgostit.           

 Marian Malciu , olteanul din Slatina,  îndrăgostit  de Bucovina ca de o femeie frumoasă, a trăit o asemenea  poveste de iubire . El a rămas  cu această stare  a dorului  pentru că  este îndrăgostit de Bucovina. Și a scris cartea  Dor de Bucovina într-un timp record , tocmai  fiindcă,  acolo în tabăra,   a trăit  o stare de grație,  o stare extatică care l-a determinat   s-o  împărtășească tuturor.  Marian Malciu  și-a lansat cartea la biblioteca din Avrig,  în cadrul  programului   taberei de  creație de la Avrig , organizată de  aceeași neobosită  Rodica Rodean.                        

 Nu te întâlnești în fiecare zi cu astfel de extaze , ci doar în anumite momente  magice  de  comuniune cosmică. Ținutul Bucovinei   - Raiul Moldovei cum l-a numit  Eminescu   este     un  ținut de poveste, care te poate fermeca, fără  îndoială, dar poți trece   pe lângă asemenea  frumuseți  fără să le iei în seamă, așa cum poți trece pe  lângă o mare iubire  fără s-o  iei  în seamă  dacă nu există o anume stare psihică, pe  care aș numi-o specială  -  o anume  magie  care să te  farmece   și să te  facă să deschizi   ochii  și să recunoști, în acele momente,   în ea,   marea ta  iubire , aflată în stare latentă.  „Sunt copleșit  de frumusețea lumii”   notează   Marian Malciu  într-un vers din Cuvântul autorului.  Marian Malciu își fondează cartea  sa  Dor de Bucovina pe cugetarea  lui Nicolae Iorga „ … Fiecare loc  de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea și trebuie și un dram de iubire ca s-o înțelegi…”                       El a tras cu urechea  și ne-a spus povestea   frumoasei  Bucovina.       

 Marian Malciu are mai mult de un dram de iubire pentru Bucovina, are   o mare iubire  pentru acest ținut de basm pe care  Eminescu  l-a numit„Raiul Moldovei”                                                                                                                  Pentru asta , el   nu doar străbate Bucovina în lung și-n lat, nu poposește doar  la mănăstirile cu rezonanță  istorică și mioritică  Sucevița, Moldovița, Putna  și Voroneț și la muzeul   de etnografie  „Ioan Grămadă ” ,   alături de  prietenii Rodicăi Rodean de  la  Universul prieteniei   și de poeții ieșeniHoria Zilieru, Emilian Marcu și  Liviu Apetroaie, dar și de-a lungul istoriei  Bucovinei.  

 Editată  sub egida Universului prieteniei la editura  Pim,  prin  grija președintei   asociației Rodia Rodean , cartea  lui Marian Malciu  - Dor de Bucovina te  invită   s-o citești   și  să vizitezi  aceste  locuri de basm.

 Vasile Anton, Iași  4 octombrie  2012