Poetul, liberalul, baba comunistă și fiara extremistă ( parte întâi)
Nu citiți! Cititul dăunează
grav ignoranței!
(fragment)
Baba comunistă n-a
trăit în epoca comunistă.
Unul dintre
scriitorii români contemporani, „maestru”
al literaturii de consum este Dan
Lungu. Ajuns mare vedetă literară, nu prin
„competența estetică”, ci
prin relația de cumătrie
cu liberalul, Dan Lungu a
beneficiat , cum el însuși spune
în moto, nemeritat, de „multe recenzii și premii.” La această
industrie a literaturii de
consum s-a angajat
încă de la prima lui
carte de proză scurtă Chintă
la flegmă. Când scriitori
mediocri se agață de pulpana
politicienilor spre a se
legitima ca autori, opera lor e
maculatură, nu literatură.
Oportunismul e fără îndoială sportul național cel mai agreat de
mulți mioritici mediocri, fie ei politicieni, intelectuali,
oameni de artă sau din
alte varii domenii. Orgoliile mediocrilor, în speță a
oportuniștilor, sunt inerent mai
mari decât a omului creator conștient de limitele sale. Cel mai adesea, orgoliul creatorului mediocru
crește în proporție geometrică,
în vreme ce competența sa literară rămâne nulă. Între Dan Lungu
și Paulo Coehlo există multe asemănări fizice.
Dan Lungu e brunet ca
și Paulo, are ochi negri, poartă
mustață și barbă á la Coehlo, probabil în încercarea de a-l imita
fizic pe autorul brazilian , (deși Coehlo purta barbă din motive mistice – imitându-i pe cei
din secta sikha, întemeiată în SUA în
1966, având la bază Scrierile vedice),
și evident, are un început de chelie la fel ca romancierul brazilian. Cel mai adesea poartă
haine negre ca și Coehlo.
Deși îl imită fizic,
Dan Lungu este departe de a imita și
sclipirile metafizice ale brazilianului. Nu știu dacă Paulo Coehlo e negru
și în cerul gurii, dar Dan
Lungu se poate spune sigur. Coehlo,
spre deosebire de Dan Lungu, este
un scriitor sensibil; el s-a adresat îndeosebi sufletului feminin, predispunând sexul frumos, prin
exaltarea neoromantică și
aventura mistică, care place
mult femeilor, la reverie și visare. Femeile sunt
etern receptive la iubire.
Sufletul lor este mereu în căutarea
unui mag, a unui sfânt sau chiar al lui Dumnezeu, pe care să-l
servească. Din aceste motive, cel
mai numeros public cititor al
romanelor brazilianului au fost femeile
și bărbații cu dominanta psihomentală feminină.
Din multe romane ale literaturii de consum, îți rămâne în minte ceva
- o frază memorabilă,
o cugetare, o viziune, dar
din maculatura lui Dan Lungu nimic, absolut nimic, exact cum nimic nu-ți
rămâne din tabloide. Ba,în
tabloide mai găsești o vorbă
de duh, dar în romanele lui Dan Lungu – Sunt o babă comunistă, Cum să uiți
o femeie - nu afli absolut nimic interesant, nici măcar o boabă literară care să te înfioreze
sau să-ți strepezească dinții. Am
căutat romanul lui Dan Lungu – Sunt o babă comunistă, în
volumul critic al lui Alex
Ștefănescu - Cum te
poți rata ca scriitor - câteva
metode sigure și 25o de cărți
proaste, dar n-am aflat-o. M-am gândit că poate criticul
nu l-a trecut la
romanele proaste comentate în carte.
Și iată, îmi zic în gând că poate m-am hazardat eu un
amator în ale scrisului
să emit, neavizat, opinii atât de negative despre romanul
lui Dan Lungu. Îmi fac
mea culpa, mea maxima culpa. Dar
citesc prima frază din
volumul critic al lui Alex
Ștefănescu și mă liniștesc. „În
ultimii ani am citit mai mult de o mie de
cărți proaste.” Înseamnă că romanul
lui Dan Lungu face parte din cele o mei,
dar care nu a mai meritat
a fi cuprins în
volumul critic, și face
parte din cele 750 cele
mai placide, care nu au mai
fost amintite Alex Ștefănescu.
Opinia specialistului, adică a
criticului profesionist avea să-mi confirme
afirmația mea că baba comunistă
e o maculatură. „Ruşii l-au dat pe Soljeniţîn, cehii pe Kundera, albanezii
pe Kadare, dar noi nu avem o carte în care să fie înregistrată această
experienţă tragică , declara Alex Ștefănescu,
în interviul acordat
Observatorului militar, 23 mai 2012. Noi avem doar aluzii, tratări
indirecte… Vasile Anton Ieşeanu, 19 noiembrie 2014, Iaşi
