În ziua de 26 februarie 2015, la Iași plouă fără încetare. La ora 17.00, la Muzeul unirii „Alexandru Ioan Cuza”, academicianul Eugen Simion își lansează cartea de critică literară Ion Creangă - cruzimile unui moralist jovial.
Cartea a fost reeditată ( ediția a II-a revăzută și adăugită) la editura Princeps multimedia din Iași, condusă de inimoasa Filomena, soția poetului Daniel Corbu.
Pe strada Lăpușneanu se fac lucrări de reparații. Toată strada e plină de gropi și noroi. Se ajunge cu greu la muzeu, trecând pe punți de lemn sau fier, așezate peste șanțurile săpate în stradă.
La intrare, directoarea muzeului Aurica Ichim întâmpină, ca de obicei, jovială și plină de tact, invitații.
În cartea sa, academicianul Eugen Simion citează frecvent cărțile lui Constantin Parascan, fost muzeograf la Bojdeuca lui Ion Creangă, scriitor cu multe cărți despre acest mucalit povestitor moldovean.
La lansare au participat mulți academicieni printre care amintesc pe Mihai Cimpoi de la Chișinău și Alexandru Zub, tineri profesori universitari și prietenul meu - poetul și scriitorul Emilian Marcu și prietena scriitorilor, neobosita Rodica Rodean președinta Asociație „Universul prieteniei.” Trei ore a durat prezentarea cărții, trei ore am stat nemișcat ca aproape toți ceilalți, ascultând poveștile despre dracii și babele lui Creangă, personajele cele mai hilare de care jovialul moralist își bate joc cu cruzimea cunoscătorului.
Aș mai fi rămas, dacă demonii din sala de protocol, nu ne-ar fi chemat la un pahar de vin roze și pișcot pentru șampanie. Am plecat, după ce gustat dintr-un pișcot. De vinul roze am fugit ca dracul de tămâie. Eram cu mașina și mă gândeam cu teamă la dracii de la circulație...
Ei, mi-am zis, părându-mi rău că n-am băgat și eu limba în pahar, cum îl îndemna o fătucă pe Emilian, nu ies împielițații de la circulație, pe ploaia asta, în stradă. Ți-ai găsit?!...
Erau la post. M-au și oprit. „De ce mergeți cu farurile stinse?” Chiar de ce mergeam cu farurile stinse? O fi fost vreun drac care să le fi stins? Că eu le-am aprins când am plecat. Sau poate nu, furat de gândul la drăcăriile lui Creangă...
Vasile Anton Ieșeanu, 27 februarie 2015, Iași
.JPG)
.JPG)
