Metamorfozele amorului

 

 

 

Fecioară, roșeai ca Ionatanul din care arome curg

Îndrăgostită de-un motan și-atât de simțitoare…

Sărutul tău, în toamna aceea, în amurg,

Avea aroma mărului ce da în floare.

Un măr Ionatan din care lacom am mușcat,

Culoarea roșie, galbenă, verde, arămie,

Cu nectar din mărul tău m-am îmbătat,

Pe tine te-am ales drept măr în poezie.

Cum să dezleg enigma vieții oare?

Ca Eva pe Adam m-ai îndemnat ca într-un vis…

Să mușc din măr, femeie - ce mare vrăjitoare!

Hipnotizat…, eu am mâncat din pomul interzis.

Am mușcat Ionatanul rostogolit pe pat,

Unde conștiința omului se pierde…

Din dulceața lui nebuni ne-am înfruptat,

Miracol de iubire crescut în mărul verde...

O, ce plăceri nebune, cuțitul a pătruns,

În clipa când despicat-am mărul,

Am cunoscut în miezul lui ascuns;

Ce-i dragostea, ce este adevărul!

Și-n clipa aceea ne-am metamorfozat,

Din fecioară, nu mai roșeai, acum – femeie!

Iar eu timidul adolescent am devenit bărbat,

Și dependent - m-aprind mereu de-a ta scânteie.

De-atunci vrăjit de tine am tot mușcat.

Și-am căutat, o viață, iubirea și-adevărul,

Am descoperit, acum bătrân, că nu mai sunt bărbat...

Nici tu femeie! Ce oare ne-a făcut amorul?!...

Autor Vasile Anton Ieșeanu(alias Vali Ieșeanu), marți,19 octombrie 2021, Iași ( din volumul Poeme extreme)