Faceți căutări pe acest blog

luni, 4 februarie 2013

Lumina poetului ( În amintirea poetului Virgil Carianopol)





Poetul, gânditor, pășea prin viață
Cu-o pană de la Măiastră smulsă, fermecată
Lumina semenii rătăci
ți în ceață,
Pe calea purită
ții, dreaptă.

Ardea în flăcări ca o stea
țină pana ca un far aprinsă,
Să cânte
țara, să-ndrepte tor ce-i rău în ea
Ardea ca o pădure încinsă!

Neliniștit, căci marea se izbea de far,
Cu for
ța răului de necuprins,
Gata, lumina să o stingă - în calvar,
Poetul
și mai tare s-a aprins.

Adânc călăii l-au închis, la Praid și Aiud,
Să-i stingă pana-i fermecată,
Dar în adâncuri, a strălucit poetul
și mai mult,
Căci spiritul nu-l stinge nimeni, niciodată!


Vasile  Anton Ieșeanu,  4 februarie 2013, Iaș

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu