24 ianuarie - zi de poezie patriotică (Emilian Marcu – Fețele insomniei sau chemare la Marea Horă a Unirii Românilor )
De ziua Unirii ar trebui să începem a vorbi la superlativ despre idealul românesc al unirii realizat prin alegerea aceluiași domnitor Alexandru Ioan Cuza, nu despre starea actuală a politicienilor tembeli . Dar nu putem vorbi. Nu putem vorbi pentru că e necesară o antiteză a ceea ce se întâmplă azi pe scena politică a țării și consecințele nefaste pe care le trăim. Poezia patriotică al lui Emilian Marcu - Fețele insomniei vine ca o necesitate a trezirii din marasmul politic.
Nu putem vorbi pentru că de zece ani TemBelul de la Cotroceni încearcă prin toate mijloacele să-și atingă scopul malefic - tâmpirea progresivă a românilor. „Vreau să înțeleagă și românii, și politicienii că suntem cu un pas în prăpastie” ,perorează dezaxat acest președinte ilegal ales ce se mai crede președintele tuturor românilor. Ei bine, al meu nu este fiindcă refuz să am un asemenea președinte. Nu l-am votat decât la Referendum pentru demitere.
Mulți români au fost tembelizați de acest șpăgar ordinar, care a vândut țara străinilor - americanilor, rușilor cui a dat mai mult, și chiar crede că patria este cu un pas în prăpastie. Îndeajuns de incult și ignorant, dar și îndeajuns de viclean cum altul nu-i pe plaiul mioritic, Traian Băsescu a ajuns să creadă că legea e ceva asemănător cu o mină subacvatică ce face să explodeze la comandă adversarii politici și oricare alt opozant, fie din presă sau din popor, că legea este sclava lui, că puterea îi permite orice abuz și îl disculpă de orice hoție. E îndeajuns de viclean să creadă că el se poate folosi de lege, numai în scopuri personale. Din nefericire pentru noi românii, corifeul a găsit destui slugoi după chipul și asemănarea lui.
În realitate, nu patria, ci el este cu un pas în prăpastie. Dar mereu, când Iuda de la Cotroceni s-a aflat în dificultate, a aruncat pisica pe patrie ca și când el ar fi patria, când în realitate este dușmanul ei . În solda cărui serviciu secret o fi ajuns pe tron? Blestemul lui Eminescu cadă asupra lui și asupra tuturor acelora care „îndrăgesc” străinii.
„Cine-au îndrăgit străinii, Mâncă-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa pustia, Și neamul nemernicia! ”
(M. Eminescu - Doina)
Mulți români ignoranți și tembelizați chiar cred că Băsescu este țara, când de fapt este Iuda care a vândut țara pe treizeci de arginți. Trebuie să fii retardat mintal să-l identifici pe Traian Băsescu cu patria. Patria e norodul, nu tagma jefuitorilor, spunea Tudor Vladimirescu.
După guvernarea dementă a portocaliilor, regizată deMaestrul de la Cotroceni (Doamne! De ce îmi vine minte tocmai acum Maestrul și Margareta - romanul lui Bulgakov, în care Maestrul este Traian Băsescu , vrăjitoarea Margareta - Elena Udrea, iar Behemoth - Marius Opriș), am crezut că va urma o renaștere a spiritului dreptății și demnității.
Pentru cine nu cunoaște romanul lui Bulgakov, Maestrul esteSatana, iar Azazello, Behemoth , vrăjitoarea Margareta, ajutoarele sale.
Există o asemănare izbitoare între personajele satanice ale lui Bulgakov și corifeii politicii noastre mioritice. PNL pare a se apropia tot mai mult de demența portocalie decât de dreptate și demnitatea mult așteptată de români.
Au pus în funcții importante de mare responsabilitate miniștri infractori - ca Relu Fenechiu, imbecili, ca Radu Stroe, incompetenți cum e Cătălin Chiper și alții. Oare Crin Antonescu are în rezerva lui de cadre numai infractori și imbecili?!
Dacă am putea să punem într-o balanță a valorii umane, (o, dacă am avea o asemenea balanță!) pe cei doi sacrificați (din cauza aroganței, indolenței și prostiei autorităților) în accidentul aviatic - pilotul Adrian Iovan și studenta Aurelia Ion și pe cei trei localnici salvatori Gheorghe Trif, Gheorghe Giurgiu și Argentin Toader pe un talger și pe celălalt talger pe Traian Băsescu, Marius Opriș, Radu Stroie, Cătălin Chiper , am putea vedea atunci cât de sus sunt cei de jos, cât de josnici sunt cei de sus.
Din aceste motive, români creduli, sugestionați de forțe românești viclene și străine deloc dezinteresate, au început să transmită pe varii canale (eu am primit prin email mesaje) mitul acela vechi, defetist și absurd, cum că românii nu ar fi guvernabili de către români și ne-ar trebui un străin să ne conducă țara.
Sugestia, indusă de străini și de acei români îndeajuns de inculți și ignoranți , dar și îndeajuns de vicleni, preluată de creduli, este de un cretinism abominabil de a ne face să credem că suntem o țară de oligofreni, că nu mai sunt bărbați cu caracter, demni și devotați, ci doar otrepe și stârpituri cum ne-au arătat a fi până acum portocalii în frunte cu Traian Băsescu și cum are tendința a ne arăta PNL-ul.
Azi, 24 ianuarie 2014, la 155 ani de la Unirea principatelor românii sunt și mai dezbinați, mai sceptici și mai pesimiști ca oricând. Maestrul dezbinării, Iuda de la Cotroceni a regizat cu propaganda lui portocalie tâmpirea progresivă a românilor.Iertată-mi fie plagiatul expresiei „tâmpirea progresivă a românilor” ce aparține celebrei moderatoare Eugenia Vodă
Imposibila guvernare a românilor de către români e o aberaţie indusă luminal de străini și de trădători de neam și țară, menită să ne tembelizeze și mai profund psihomentalul și să ne facă să credem că suntem un popor de infantili, greu de guvernat, iar pe tronul țării trebuie pus musai , nu președintele nostru, ci omul lor de paie.
Veniți străinilor să guvernați peste noi, americani, ruși, germani , englezi, francezi și unguri sau alții care mai sunteți interesați, peste această țară de oligofreni! Că noi nu mai avem bărbați adevărați – oameni de caracter, ci doar, cum spune Eminescu, numai rumunculi . Din motivele enunțate mai sus, fac apel către români: citiți, citiți, citiți! Nu vă mai lăsați tembelizați de televiziuni și de propagandiști! Citiți, ca să gândiți cu propria voastră minte, nu cu mintea propagandiștilor!
Așadar, în condițiile interne ale deconstrucției cu obstinație a patriotismului, precum și în condițiile în care coana mare UE a devenit pentru români, din mama cea bună – mama vitregă și unde românii au ajuns sclavi, după ce marele corporații vestice au pus mâna pe întreaga economie românească, acum când coana mare s-a metamorfozat subit din Uniunea Europeană în Utopia Europeană, un poet ieșean mai crede în patrie și patriotism.
Un poet ieșean, patriot idealist și curajos, strigă cu puterea revelatoare a poeziei că patria nu a murit, că ea mai există chiar și acum când postmodernitatea și postmodernismul cântă de ne-asurzește cântecul culturii fără frontiere.
Emilian Marcu cântă și ne încântă în Fețele insomniei, cu patriotismul istoric al neamului românesc. Și nu întâmplător numește volumul de poeme Fețele insomniei, căci, în condițiile expuse mai sus, poemele patriotice trebuie să ne inducă nouă, românilor, insomnii, adică să ne facă să gândim, și, mai cu seamă, să gândim românește. Aici nu e vorba de naționalism , ci de patriotism. Te iubesc străine ca om, dar mai mult îmi iubesc aproapele, neamul meu cel românesc.
Într-o prefață a cărții de poeme, scrisă de Ioan Holban în 2001, acesta numește apariția volumului de poeme patriotice al lui Emilian Marcu drept ,,un gest de curaj - să aducă din nou în circuitul ideilor literare poezia patriotică”[…] „la mai bine de un deceniu de când aceasta va fi fost expulzată din literatura noastră.”
În vreme ce în vest şi în SUA, spune scriitorul Ioan Holban, patriotismul este o manifestare normală a dragostei de patrie, la noi a fost dus în deriziune.
În vreme ce în vest şi în SUA, spune scriitorul Ioan Holban, patriotismul este o manifestare normală a dragostei de patrie, la noi a fost dus în deriziune.
Ion Roșioru numește publicarea cății cu poeme Fețele insomniei în perioada controversatului postmodernism, drept „un gest frondeur și simptomatic”.
Mai radical Gheorghe Lupu o spune pe șleau. „Unora li-i rușine că-s români, alții tipăresc pe banii statului blasfemii greu imaginabile (Patapievici n.n.). Nu de mult un scatofag publica niște versuri în care numea patria o târfă. ”
Sunt cetățean al universului perora filosoful grec, cinicul Diogene, dar sta ascuns într-un butoi grecesc și visa la un „stat al lumii”, fără legi, anarhic. Un „Socrate înnebunit” l-a calificat Platon. Un „stat al lumii” e o utopie imposibil de administrat de un guvern mondial. Să te dezici de patrie e ca și cum te-ai dezice de mama care ți-a dat viață. Cum a putut să scrie un asemenea tembelism, un ignorant ce se vrea poet, anume că patria e o târfă?!... Cred că înțelegem , în acest consens, de ce a scris această blasfemie! A scris-o pentru că mă-sa e o târfă străină de neamul românesc.
Eu am și scris, îmi mărturisea Emilian Marcu, mai demult, anume că, mișcările naționaliste vor renaște până în 2027, un an pe care l-am ales aleatoriu, nu e an profetic, dar cred că, în condițiile când ni se impun, de la Bruxelles, directive absurde și conducători impostori, patrioții, cei care mai credem în idealul numit patrie și în valorile românismului, trebuie să strângem rândurile, să ne unim în cuget și simțiri.
Altfel țara chiar va ajunge pe marginea prăpastiei, și, în acel moment, din subterane vor reizbucni mișcările naționaliste-extremiste. Asta nu e de dorit în politica țării noastre !
Să nu ne iluzionăm cu Uniunea Europeană. Nu suntem egali occidentalilor, nici egalii americanilor. Suntem cetățenii de grad doi, rudele sărace de la țară. Că suntem astfel, de vină sunt politicienii noștri care ploconindu-se pentru a se menține cu orice preț la puterea pe care nu o mai meritau, ne-au lezat demnitatea de a sta drept și mândri în fața Vestului.
În această ordine de ideii, eu am altă opinie față de eminenții prefațatori , anume că, în condiţiile globalizării, ale postmodernităţii, ale iluzionării cu paradisul UE, deziluzionarea ne trezește din amăgire și ne face să trăim o mutație metafizică de la exterior spre interior și să reînviem valorile noastre autentice românești.
De aceea îmi plac poemele lui Emilian Marcu. Pentru poetul ieșean a scrie poezie patriotică, nu înseamnă a exalta trecutul, ci înseamnă a încinge o Mare Horă a Unirii Românești, o Mare Horă Istorică a martirilor neamului, un priveghi continuu la jertfa lor. Emilian Marcu îi îndeamnă pe români să nu se mai lase amăgiți de luminile strălucitoare, artificiale, ale Occidentului și să se întoarcă la „leagănul sacru”.
„Trăiască patria din noi
Că numai ea-i eternitate
Și-i leagăn sacru de eroi
Și pavăză și libertate. ” ( Trăiască patria) Poetul ieșean are speranța că „În peștera-naltă și adâncă a ochiului ( românului spun eu) / Zidi-vom altarul religiei numită Patria noastră.”( Zidire de patrie)
Cartea cu poeme patriotice Fețele insomniei , apărută în 2013, am primit-o mai demult, de la poetul Emilian Marcu.
Am citit-o în nopțile mele de insomniei, și , m-am gândit că poemele ar putea fi prezentate cu ocazia unui eveniment aniversar care să vizeze Patria. Și am ales drept dată, aniversarea Unirii Principatelor Române - 24 ianuarie 2014, ca fiind cea mai adecvată pentru poeme patriotice.
În fruntea Horei Mari - „Zamolxis vorbind poporului dac”, „Zamolxis cu straie de in peste trup” ce strigă în zori, în „Dacia Felix” -
„Acestea sunt mierea , și grâul și vinul.”, alături Decebal - „În munții noștri, drapați cu oseminte / Se prăvălește capul dar nu-ngenunche Domnul”(Efigii sub lanuri de rouă). Și Măreața Horă Românească, regizată de poetul Emilian Marcu, se încinge peste veacuri. Aici îl vedem pe Ștefan cel Mare și Sfânt cum „Duce Ștefan țara palmele lui mari”, și alături de Ștefan, Petru Rareș - „Patrie-n lumină Petru te văzuse” , și Mihai Viteazu - „Curge blând lumina din pământul țării, /Curge chiar din umbra domnului Mihai”, iar lângă Mihai - Ioan cel Sfânt - „Un Cristos al nostru e Ioan cel sfânt”, în aceeași Măreață Horă s-a prins Constantin Brâncoveanu și fii săi - „Brâncoveanu-și cată fii prin baladă”, alături cărturarul Dimitrie Cantemir în mână cu Istorii ieroglife - „… îmbracă țara Cantemir în cărți.”
Și uite se văd acolo în Măreața Horă – Horia, Cloșca și Crișan „Trei lumini curate priponite-n roți / Drumuri de frăție, legământ de moți.” și Tudor Vladimirescu în cumpăna fântânii - „Să-l primească mire patria cea pură: / Tudor își tot duce somnul prin fântâni.” , alături de Nicolae Bălcescu -„Conștiință clară e Bălcescu-n zale”, „Cuza tot mai poartă patria pe brață.” și cărturarul Miron Costin cu Letopisețul în mână, ucis de ura unui domnitor ignorant - „Pân’ la Roman drum de sară / S-a tot dus Miron Costin”.
Și iată-l pe mărețul Horea - „E Horea-ntre suliți, sunt moții / Ninsoare stelară pentru o mie de vieți.” , alături Gheorghe Doja „Țăran – erou cu flăcări arzânde la picioare” și Avram Iancu - Iancu cel mare : „E Iancu luceafăr arzând pe sub deal/ O uriașă lumină peste-întregul Ardeal”.
Și pe toate le adună Emilian Marcu într-un „Poem de unire”
„Magnetice zăpezi tot cad încet pe ram
Tot se întorc răpuse la marginea privirii
Tot ne mai bate grâul cu spicele în geam
Tot cântă-n cer , un ceas, hora unirii”
În fiecare an pe 24 ianuarie, spune poetul ieșean , noi românii „Îl trăim pe Cuza”
„Orizontul, iată, brusc azi se dilată,
Brusc el se răsfrânge ca un legământ
Îl trăim pe Cuza, viața-i e crestată
În pământul țării, în acest pământ.”
Și noi românii trăim toți alături de Cuza, acest „Peregrin prin moarte…”
„Umblă vodă Cuza peregrin prin moarte
Peregrin prin viață el tot a umblat
El fusese iată dat din țară-afară
Ca și cum o țară nu l-a meritat.”
Din această Măreață Horă Românească nu putea lipsi firește, Eminescu - marele patriot înțelept, sau marele înțelept patriot.
„Vorbind de Eminescu ne tot doare
Un testament ce l-a lăsat spre noi
Știind că moartea nu-i ca o trădare
Și viața nu-i o tăvălire prin noroi.
……………………………………………….
Noi despre el vorbim ca de o carte
Noi despre El vorbim ca de un vis
Știm Eminescu n-a plecat în moarte
Brațele lui mai duc în cer un manuscris
Și testamentul limbii îl to scrie
Tot într-o Doină plină de-nțeles
Și Eminescu-n limba noastră veșnicie
Și e deasupra limbii Univers.” (Vorbind de Eminescu)
Și la urmă încheie Hora Unirii cel dintâi dintre români Eminescu „cel zidit în demnitate”, și alături de Eminescu s-a prins în Măreața Horă Românească, cine oare?!..., cine oare?!...
„Doamna noastră limbă românească,
Doamna noastră limbă fără spini
Peste munți și peste râuri crească.”
Vorba noastră sfântă din străbuni”
……………………………………………..
Doamnă limbă scriere de mână,
Gura mea de rai în care cânt
Ești de-a pururi tainică fântână,
Ești lumina noastră pe pământ.” (Doamna noastră limbă românească)
Este poetul Emilian Marcu, cu poemele sale patriotice, un cvasi singular, un poet anacronic care înoată împotriva curentului așa zis postmodernist, în care, cu obstinație, poemele balansează între două extreme - sex și cruce?!...
Este oare poetul ieșean un Moise ce strigă fără noimă într-un pustiu cultural mioritic?!... Întrebarea este evident retorică. De aceea pentru poet - „Patria e lumina pură.”
„Patrie lumină pură
Leagăn sacru pe vecii
Ne ești lacrimă pe gură
Tu ne ai de-a pururi fii.”(Patria)
Să ne întoarcem cu fața la patrie, să ne întoarcem cu fața la glia noastră, la plaiul nostru mioritic, să ne întoarcem cu fața la casa noastră, să ne întoarcem la mama noastră și să-i obligăm pe cei pe care îi alegem să gospodărească bine ograda noastră, să nu se preschimbe în furi și vânduți, căci numai așa ruga noastră pe care poetul ieșean o strigă Domnului se va împlini:
„Fă Doamne pentru noi dreptate
Cum faci la toți de pe pământ
Să fie așa de nu ne mai desparte
Să fie țara-n hatul ei cel sfânt” ( Fă Doamne pentru noi dreptate)
Emilian Marcu strigă la fiecare român care mai crede în idealul numit patrie , la cei plecați în bejenie și la cei rămași pe plaiurile mioritice că în pofida unor politicieni grotești și hidoși, Patria e lumina pură, căci patria e bravul popor mioritic ( Brav popor mioritic care a sărit cu mic cu mare să-i salveze pe cei căzuți în accidentul aviatic din munții Apuseni).
Brav popor, nemernică administrație!
Vasile Anton Ieșeanu, 24 ianuarie 2014,Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu