Mireasmă de mere roșii cu tricolor românesc
În ziua de 17 mai 2014 pe la ora 11 a.m. , o mână de ieșeni și ieșence de la Universul prieteniei și din Academia liberă Păstorel – Iași, împătimiți în ale scrisului, atrași de mireasmă merelor roșii, ne-am adunat la Casa cu absidă să ne îmbătăm cu poezie și adevăr și să ne iluzionăm, ca niște obsedați, încăpățânați și nebuni, că în lumea postmodernității și postmodernismului tot mai materialist, în care cuvântul devine umbra imaginii, mai credem în cuvântul scris. Și de ce nu, când fundamental a fost cuvântul și nu imaginea, căci la început, cum ne spune Evanghelia după Ioan, a fost cuvântul…
Mai întâi , Emilian Marcu, starostele a sute de poeți și poetese, nașul multor scriitori, romancieri și eseiști, ne prezintă poemele de suflet ale poetei Gabriela Beldie - Mireasmă de mere roșii. „Până la gura flămândă a cerului crește poezia Gabrielei Beldie”, afirmă Emilian Marcu, în deschiderea cuvântului său.
Se înalță ca mărul și rodește la fel - rodește mere mari, roșii, gustoase de-ți lasă gura apă ca poezia românească ce curge ca apa limpede de izvor.
La casa cu absidă, nu casa cu aspidă, deși merele atrag mereu șarpele, merele roșii ale poeziei cresc sub lumina tricolorului românesc. Dar șarpele biblic e mereu prezent și mereu îi șoptește Evei ceva, ce nici Dumnezeu nu știe, ne spune Blaga. Ei bine, ce i-a șoptit șarpele aflăm în cartea Gabrielei Beldie - Mireasmă de mere roșii
Gabriela Beldie preferă culoarea albastră a cerului senin. Ochii ei mari sunt de un albastru indefinit, uneori cu scânteieri de peruzea, alteori întunecați ca cerul înnorat, după stările emoționale pe care le trăiește în fiecare clipă. Emoția este în fond cea mai sublimă stare a omului ; în acel moment spiritul se înalță până la cer și devine albastru, aristocratic, ba chiar mai mult. Eu cred că albastru e o culoare sacră; eu cred că e una din culorile divinului. Nu întâmplător , albastrul e prins în tricolorul românesc. Roșu , galben și albastru sunt culorile Divinului.
Gabriela are ochi albaștri, poartă o eșarfă albastră, coperțile cărții, Mireasmă de mere roșii, sunt albastre.
Oare e întâmplătoare această atracție a poetei pentru culoarea albastră? Deloc întâmplătoare, căci nu știm deloc cum se petrec lucrurile la nivelul inconștientului unde domină particule elementare ale cuanticului și energiile abisale ale universului multidimensional. Albastru revine obsesiv în poemele Gabrielei - „zarea albastră”(Poveste), „lumină albastră” (Alb) „munte albastru”(Rece), „boare albastră”( Septembrie),„albastră tăcerea”(Rugă) „saci albaștri”(Mai înalți), și iarăși „tăceri albastre”(Din țărână), „frunza lui albastră”(Seism) „floare albastră”(De partea cealaltă) „creștea albastră”(Fior) „ceva albastru” „aspru în albastru” (Vreme pentru floare).
În aceeași notă de umor prietenesc, Emilian Marcu și-a luat sarcina de a-l prezenta și pe scriitorul Constantin Mănuță, deși în program figura romancierul Valentin Talpalaru. Din motive necunoscute și cu siguranță imposibile nu a fost prezent.
De mireasma merelor a fost atrasă și cântăreața de muzică populară, Rodica Ioniță Grosu, care ne-a încântat cu o doină din Bucovina. Academia liberă Păstorel - Iași ne-a indus cu epigramele haioase, râsul sănătos.
Am profitat de atmosfera poetico-colocvială și mireasma pastorală a merelor roșii și de atmosfera păstoreliană adusă de vitejii condeieri ai lui Păstorel și am prezentat o carte despre România, pe care am intitulat-o - În inima României.
Cartea este scrisă de suedezul Göran Börge. În suedeză sună astfel: Ini Rümanien.
Cartea a trezit interesul celor prezenți. Mulți scriitori ieșeni și-au manifestat dorința de avea această carte, tradusă, în biblioteca personală. Nu sunt multe cărți, scrise de străini, care vorbesc de bine despre România.
Fac apel cu această ocazie, pe calea internetului, la bunăvoința unor editori cu trăire patriotică, cât și unor sponsori cu mândrie românească și simțire mioritică, să ne sprijine financiar în împlinirea acestui proiect editarea volumului tradus în română - În inima României.
Deși a apărut în 1970, la editura suedeză, Coeckelberghs, Ini Rümanien nu a fost tradusă până în prezent în română. Mica editură Coeckelberghs din Stockholm, a aparținut belgianului René Coeckelberghs - soțul poetei Gabriela Melinescu, fosta iubită a poetului Nichita Stănescu.
René Coeckelberghs semăna la chip foarte mult cu poetul Nichita Stănescu. Această coincidență, aceste paradoxale asemănări sau cum le numea Jung - sincronicități sau un principiu de conexiune acauzal, iarăși mă duce cu gândul că nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Numai noi cei care trăim în universul tridimensional percepem programarea cuantică de dincolo de percepția noastră, drept o fericită sau nefericită întâmplare. Jung avea dreptate. La nivel cuantic, unde timpul nu există - fenomenele se petrec sincronic.
Lucrurile se leagă sincronic, acauzal: în prezent muncește asiduu la traducerea cărții - bătrânul din Malmö, Ionel Petrișor. Cartea, tradusă în proporție de peste șaptezeci la sută, este un adevărat compendiu despre civilizația românească. La 1 Decembrie 2014, de Ziua Națională a României, În inima României, sperăm să fie lansată la Iași.
Cine dorește această carte ( cine nu simte și nu gândește românește ?!) rog să ne scrie pe email:antonvasileiasi@gmail.com. Prețul va fi comunicat la momentul oportun . Dorim să cunoaștem numărul doritorilor spre a comanda editurii, cu aproximație, numărul de exemplare. În preț va fi inclus și transportul.
Vasile Anton Ieșeanu, 18 mai 2014, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu