Înainte de toate, un anunţ extrem de important: Un anume domn Radu Oprea
din Arizona, care primea link-urile cu editoriale, s-a îndrăgostit aşa de
tare, de cine credeţi? Nu de mine, ci de textele mele, încît şi-a însuşit
prima parte a editorialului "Eurovisionul, un atentat la morala
creştină" şi l-a postat, cu semnătura sa, pe blogul XXL şi pe alte
pagini online. În urma somaţiei mele şi-a prezentat formal şi voalt scuze,
prin e-mail, dar în privat, între prieteni,
continua să-şi susţină aberaţiile. Sportul acesta este pasiunea sa fierbinte,
prin care încearcă să-şi fotoşopeze imaginea. În curînd voi reveni cu un
editorial pe tema faptelor comise de domnul Oprea, care, se pare, din datele
primite cu poşta electronică, nu este pentru
prima oară cînd sare pîrleazul pe tarlaua altor jurnalişti.
După o campanie aproape violentă de promisiuni, dezbateri pe la
colţuri, prin crîşme, la serbări cîmpeneşti, de abuzuri de socializare şi
like-uri pe reţele virtuale, de manifestări penibile, pervertire şi
manipulare a realităţii, declanşate de fluierul de ţignal al cursei pentru
Bruxelles, în care au sărit cu paraşuta, s-au aruncat pe nisip, printre mici
şi fumul de la grătar, s-au dezmăţat pe feisbuk şi ne-au cerşit votul cu
feţele lor fotoşopate de pe panourile stradale, de pe şepci, tricouri,
baloane şi alte materiale propagandistice, pe care au fost cheltuiţi bani
frumoşi, s-a ales, ca de fiecare dată, cu intenţii neortodoxe, neghina din
grîu. Nu grîul de neghină. Miza o constituie salariile uriaşe, peste un
milion de euro de-a lungul unui mandat, în condiţiile unui salariu minim de
150€ pe lună în unele ţări membre U.E., printre care şi România. Adăugăm
beneficiile pe termen lung ale fotoliului de europarlamentar, inclusiv pensia
de nabab de 9.000€ lunar, după numai 15 ani de muncă. Indiferent de culoarea
politică, odată ce vor sorbi din elixirul pătimaş al Puterii europene, cu
toţii se vor lepăda de morală, de responsabilitate şi bun-simţ, de care toţi
politicienii Ţării s-au lepădat.
Efectul zero al
europarlamentarului român şi milionul de euro pe mandat
Despre candidaţii alegerilor locale parţiale, nu mă mai
ostenesc cu detalii. Ştim cu toţii cine sînt oamenii împinşi pe lista de
candidaţi cu care partidele politice încearcă să cîştige un loc în Parlament:
îmbogăţiţii prin furt, fraudă, corupţie sau acoliţi ai acestora, slugi ale
unor foşti demnitari, indivizi cercetaţi de D.N.A., prieteni de familie,
parteneri de afaceri sau protejaţi ai unor lideri politici. Impurităţi
politicianiste, fără ţinută morală şi educaţională, posedînd doar o brumă din
ideologia confuză a partidului de care s-au lipit ca marca de scrisoare, gata oricînd să
facă traseul de la un partid la altul, în funcţie de cîştigător. La europarlamentare,
miza pentru biletul „allinclusive” spre Bruxelles e în buzunare. Efectul
europarlamentarului român pe scara Richter a sărăciei din Ţară este nul.
Parlamentul European e o destinaţie de vis pentru cei care vînează venituri
substanţiale, rapide şi cu efort minim de muncă. Salarii de mii de euro,
pensii garantate fără plata contribuţiilor sociale şi, în plus, diurne
consistente pentru zilele de activitate oficială, fără ca aceştia să fie
obligaţi să prezinte documente justificative. Lipsa oricăror răspunderi concrete, e dovada clara a
manipulării menite sa facă naivii a crede că trăim în democraţie. România a
trimis la curtea Europei numeorşi eurosfertodocţi şi trădători, ca să ne facă
de rîs şi să ne vîndă. Vom avea de suferit dacă de această dată ne vor
reprezenta indivizi cu legături dubioase în rîndul mafiei, cu rude implicate
în afaceri ilegale, indivizi gata de sforăit pe scaune şi ridicînd mîna
pentru vot doar dacă vine ordinul de la partid! Soluţii nu există pentru
România, oricîte trupe specializate am trimite la Curtea Europei. Nu există
în acest sistem capitalist, pentru că, însuşi sistemul este fundamentat pe
escrocherii şi ideologii utopice. Dezaprob faptul că cetăţenii se
entuziasmează de puţinul oferit de politicieni, acceptînd şi mulţumindu-se cu
răul cel mai mic.
Biden n-a venit la Bucureşti doar ca să-şi
dezbrace vestonul
Ce părere aveţi despre mezinul extrem de şcolit al vicepreşedintelui
S.U.A., Joseph Robinette Biden, pe numele său Hunter Biden,
instalat în postul de director pentru asistenţa juridică şi dezvoltarea
relaţiilor internaţionale în compania Burisma Holding, Kiev, cea mai mare
unitate privată ucraineană din industria gazelor, deţinătoarea unei arii mari
de explorare în zonele controlate acum de separatiştii pro-ruşi, situaţie
comentată mai puţin favorabil de cotidianul Washington Times. Ca să fie
garnitura completă, Hunter Biden şi-a adus alături în conducerea companiei
din Kiev, un partener de afaceri al familiei vicepreşedintelui S.U.A.,
finanţator al campaniei sale electorale. Hmmm, credeţi că Robinette Biden,
alias Joe Biden-"cauboiul" a bătut atîta drum pînă la Bucureşti ca să-şi
dezbrace vestonul în faţa camerelor de luat vederi şi să ne spună că vremea e
frumoasă? Sau să dea mîna cu netrebnicii noştri? Aceste gesturi tot pe noi ne
costă. Nepotismul este perfect compatibil cu sistemul de valori al celui m ai
democratic şi paşnic stat din lume, răspîndit ca norul de cenuşă vulcanică pe
meridiane. Ucraina fierbe, acolo mor oameni, iar haitele de
"cauboi" se reped să stoarcă profit din nenorocirile puse în scenă
cu aceleaşi metode prin care în secolul al XIX-lea storceau America, în timp
ce măcelăreau triburile băştinaşe de amerindieni.
În statisticile Scotland Yard nu românii
sînt campioni, ci zeci de mii de britanici
Degeaba plîngem noi de mila statului adus pe margine de prăpastie. Statul
român nu mai este demult o instituţie în sprijinul cetăţeanului, ci un
concern condus de impostori cu acte, care s-au lepădat de Dumnezeu, lăsînd şi
naţiunea în vitregia istoriei, printre şuturile puterilor occidentale. Tot
mai multe tabloide din Marea Britanie, vîrf de lance fiind The Sun, aruncă o
mizerie greu de imaginat pentru un segment civilizatoriu cum se cred
britanicii, pardon, colonizatoriu, asupra cetăţenilor români. Tastaturile
jurnaliştilor britanici înfăţişează România lumii ca un teritoriu blestemat,
Sodoma şi Gomora, de unde se prăvălesc în Regatului colonizator toate crimele
şi nenorocirile. Întreaga planetă a văzut la Eurovision de unde pleacă şi
cine promovează sodomismul. Aceiaşi jurnalişti care au inventat, fără să fie
pedepsiţi, planul de răpire a familiei unui fotbalist, plîng online şi pe
paginile ziarelor, că violatorii, tîlharii, măsluitorii de carduri, curvele,
proxeneţii, bolnavii de tuberculoză sau de SIDA au năvălit în Trafalgar
Square. În statisticile Scotland Yard nu românii sînt campioni ai delictelor,
ci zeci de mii de britanici, unii infectaţi cu HIV, care s-au pricopsit cu
boala de la imigranţii asiatici şi africani, apoi au transmis-o între ei.
Ei sunt principalii
duşmani ai Patriei Române!
Dacă cineva îşi
închipuie că organismele internaţionale ne-au vrut în U.E. şi în N.A.T.O.
dintr-un sentiment de caritate, se înşeală. În internul lor colcăie o
adunătură de impostori. Pentru ei, România nu e decît un teritoriu de muls
resurse, cu sprijinul marilor boieri, baroni, moguli şi talibani români, care
şi-au transferat aproape toată avuţia naţională în propriile hambare. Aşadar,
unde mai e problema? Am avut o problemă cu ultimul patriot român, pe care nu
l-am meritat, pentru că am fost mai naivi decît prevede legea şi l-am
împuşcat în Sfînta Zi de Crăciun pentru acuzaţii false, scornite de vulturii
care aşteptau să-şi înfigă ghearele în suveranitatea, în independenţa
naţională şi în demnitatea poporului român. Acum sîntem liberi, în bătaia
vînturilor, cîrpiţi în coate, cu părul zbîrlit de groaza unui război, cu
ciocul mic în faţa celor care ne-au cumpărat şi umiliţi peste poate de
stăpînii Ţării, care se pricep de minune să înfurie colosul de la Răsărit. Ei
sunt principalii duşmani ai Patriei Române! De la daci încoace, singura
perioadă din Istoria României în care Ţara a fost liberă şi suverană, a
fost…, pregătiţi-vă de impactul cu adevărul, perioada socialistă. Esenţa
alterată a capitalismului, din care am fost siliţi să bem, este imposibil de
atacat în instanţele superioare. Nici măcar sticlele incendiare nu-i vin de hac.
În concluzie, mai degrabă un anticapitalist cinstit decît un capitalist
vîndut cămătarilor mondiali. Unica soluţie este ca Naţiunea Română să se
trezească din „somnul cel de moarte”!
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu