Blogul lui Vasile Anton Ieșeanu: Jos pălăria, d-le Primar!

http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/2011/12/un-primar-bibliotecar.html

Comuna Şipote, din judeţul Iaşi, a fost cunoscută multă vreme drept comuna cu moara de grâu. Moara de la Şipote era cunoscută pe o distanţă de câteva poşte. Aici veneau să macine grâul ţăranii de la toate comunele învecinate, uneori stând la rând la măcinat şi câte o săptămână. Era , mi se pare singura moară de pe valea Jijiei. Alta nu exista. Doar la Iaşi, numită moara 1 Mai.

Ei bine, dacă înainte vreme comuna de la Şipote se putea mândri cu moara, acum se poate mândri cu o bibliotecă nouă, construită cu fonduri europene.

În ziua de 26 decembrie 2011, a doua zi de Crăciun, am fost invitat de primarul Coţofanu Constantin, cu ocazia sărbătoririi bătrânilor care au împlinit cinzeci de ani de căsătorie, să donez bibliotecii, câteva exemplare ale cărţii mele: Cum să scriu un eseu...

Serbarea urma să înceapă la ora zece, dar din cauza drumului alunecos, majoritatea am întârziat sfertul academic.

Am mers la Şipote împreună cu muzeograful Liviu Apetroaie de la Muzeul literaturii române din Iaşi. Am parcat maşina şi am intrat în sala de spectacole din clădirea bibliotecii, unde primarul ne-a întâmpinat şi ne-a condus la locurile invitaţilor.

Am asistat la spectacol de cântece populare, teatru şi dansuri populare pregătite de elevii de la şcolile din comună. Primarul ne-a condus, apoi să vizităm biblioteca şi încăperea unde intenţionează să încropească un mic muzeu al satului, cu unelte din vechime, folosite în partea locului de străbuni.

Sala de spectacole a fost, în permanenţă supra-plină, dovada interesului oamenilor locului pentru cultură, dar şi pentru a-şi vedea odraslele evoluând pe scena sălii din clădirea bibliotecii.

Ce m-a impresionat, pozitiv, în comuna Şipote a fost faptul că, în ziua aceea, nu am văzut oameni în stare de ebrietate, cum mai vedem, de obicei, prin satele noastre.

Iată, mi-am zis, că şi la sate se pot face acte de cultură, atunci când primarul este preocupat şi de propăşirea comunei, nu doar al propriului buzunar. Dar şi mai mult m-a impresionat, faptul că primarul acestei comune a construit o bibliotecă. O bibliotecă cum, în aceste vremuri, nu se construieşte nici în oraşe, cu atât mai puţin în sate.

În vreme ce unii primari, au îngropat banii construind terenuri de fotbal, la sate, unde nu joacă nimeni fotbal sau parcuri unde nu se plimbă decât câini, pisicile şi porcii satului, primarul Coţofanu Constantin a construit o bibliotecă.

Ce înseamnă o bibliotecă pentru o comună? Înseamnă o şansă pentru copii şi tinerii de la sate, o şansă, pe care cartea o poate da celor pasionaţi de cultură, în a-şi pune în valoare inteligenţa nativă şi a accede, astfel, la ,,dreptul de egalitate’’ cu tinerii din vest, care , din acest punct de vedere se manifestă arogant şi dispreţuitor i faţă de români.

În faţa unui primar-bibliotecar (când spun primar-bibliotecar nu-i dau acestei sintagme, câtuşi de puţin, o notă peiorativă, cum pot fi unii înclinaţi a crede. Dimpotrivă! Să ne-amintim că Eminescu a fost bibliotecar), cum este primarul Coţofanu Constantin, o spun cu toată tăria: Jos pălăria, d-le primar Coţofanu Constantin!