Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 28 decembrie 2011

Jos pălăria, d-le Primar!

http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/2011/12/un-primar-bibliotecar.html






          Comuna  Şipote,  din judeţul Iaşi, a fost cunoscută multă vreme drept comuna cu moara de grâu. Moara de la Şipote era cunoscută pe o distanţă de câteva poşte. Aici veneau să macine grâul  ţăranii de la toate comunele învecinate, uneori stând la rând la măcinat şi câte o săptămână.                             Era , mi se pare singura  moară de  pe valea Jijiei. Alta  nu exista.  Doar  la Iaşi, numită  moara 1 Mai. 
           Ei bine, dacă înainte vreme comuna de la Şipote se putea mândri cu moara, acum se poate mândri cu o bibliotecă nouă, construită  cu  fonduri europene.                                                                                         
           În ziua de 26 decembrie 2011, a doua zi de Crăciun, am fost invitat de primarul Coţofanu  Constantin, cu ocazia sărbătoririi  bătrânilor  care au împlinit cinzeci de ani de căsătorie, să donez  bibliotecii, câteva exemplare ale cărţii mele: Cum să scriu un eseu... 
          Serbarea urma să înceapă la ora zece, dar din cauza drumului alunecos,  majoritatea am întârziat sfertul academic.          
           Am  mers  la Şipote împreună cu  muzeograful Liviu Apetroaie  de la Muzeul literaturii române din Iaşi. Am parcat maşina şi  am intrat în sala de spectacole din clădirea bibliotecii, unde primarul ne-a  întâmpinat  şi ne-a condus  la  locurile invitaţilor.                                                       
          Am asistat la spectacol de cântece populare,  teatru şi dansuri  populare  pregătite de elevii de la şcolile din comună. Primarul ne-a condus, apoi  să  vizităm  biblioteca  şi  încăperea unde  intenţionează să încropească un mic muzeu  al satului, cu unelte din vechime, folosite  în partea locului de străbuni.   
            Sala de spectacole a fost, în permanenţă supra-plină, dovada interesului oamenilor locului pentru cultură, dar şi pentru a-şi vedea odraslele evoluând  pe scena sălii din clădirea bibliotecii.                                 
 Ce m-a impresionat, pozitiv, în comuna  Şipote  a fost faptul că, în ziua aceea, nu am văzut oameni în stare de ebrietate, cum mai vedem, de obicei, prin satele noastre.                                                                                                 
        Iată, mi-am zis, că şi la sate se  pot  face  acte de cultură, atunci când  primarul este preocupat  şi  de  propăşirea comunei, nu doar al propriului buzunar. Dar şi  mai mult m-a  impresionat, faptul că primarul acestei comune   a construit  o bibliotecă. O bibliotecă cum, în aceste vremuri, nu se construieşte nici în oraşe, cu atât mai puţin în sate.                        
           În vreme ce unii  primari, au  îngropat banii  construind  terenuri de fotbal,  la sate, unde nu joacă nimeni fotbal  sau parcuri unde nu se plimbă decât câini,  pisicile şi porcii satului,  primarul  Coţofanu Constantin  a  construit  o bibliotecă.                                                                            
Ce înseamnă o bibliotecă pentru o comună? Înseamnă o şansă  pentru copii  şi tinerii de la sate, o şansă, pe care cartea o  poate da  celor pasionaţi de cultură,  în  a-şi pune în valoare inteligenţa nativă şi a accede, astfel, la  ,,dreptul de egalitate’’ cu tinerii din vest, care , din acest punct de vedere se manifestă arogant şi dispreţuitor i faţă de români.                               
          În faţa unui primar-bibliotecar (când  spun primar-bibliotecar nu-i  dau  acestei sintagme, câtuşi de puţin, o notă peiorativă, cum pot fi unii înclinaţi a crede. Dimpotrivă! Să ne-amintim că Eminescu a fost bibliotecar), cum  este primarul Coţofanu Constantin,  o  spun cu toată tăria: Jos pălăria, d-le primar Coţofanu Constantin!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        




















       
       Vasile Anton, 28 decembrie 2011, Iaşi -   antonvasileiasi@gmail.com  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu