Dacă te-ai săturat de politică... și vrei să afli cum e să mori, citește: „De ce trăim? De ce murim?”

Dorești  cartea?! Doar  pentru 15 lei o poți avea.

Trimite un mesaj  cu adresa  pe email: 

antonvasileiasi@gmail.com  

          

Menţinerea zilnică a activităţii fizice, mentale, periodică a celei sexuale, precum şi o anumită stare psihică pozitivă (generată de activităţile amintite), conduce inerent la prelungirea vieţii. ,,Potrivit OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), 75 la sută dintre afecţiunile cele mai ucigătoare  sunt clar favorizate de cauze exogene, dup ecuaţia: boala = factor genetic +  factor de mediu’’ ( Roger Fontaine -  Psihologia îmbătrânirii, p. 32).

Factorii cei mai favorizanţi ai bolilor incurabile sunt alimentaţia şi sedentarismul. În cazul sedentarismului, cel al creierului, are efectele cele mai nocive. Omul a fost predestinat nu doar muncii fizice, ci, mai cu seamă, cunoaşterii. Or, renunţarea la a gândi este echivalent cu a muri. A nu gândi îl face pe om o legumă sau cel mult un animal, la care toată  activitatea se reduce la hrană şi apă    

Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, vina îmbătrânirii o poartă entropia. Chiar dacă nu ar fi programată genetic, materia biologică ca şi materia nevie, ca suport al informaţiei, suferă, conform celei de-a doua  legi a  termodinamicii de aşa numitul proces de creştere a dezordinii.       

 În sistemele biologice, tendinţa de creştere a entropiei, este anulată de inerenţa reproducerii; o nouă viaţă înlocuieşte pe cea la care entropia creşte. Faptul că ADN-ul este nemuritor, iar organismele reproducătoare muritoare, ne apare ca un paradox al geneticii. ,,Genele nu cunosc senilitate şi posedă trei caracteristici:  longevitate, fecunditate şi fidelitatea copiei’’

(Roger Fontaine - Psihologia îmbătrânirii, p. 29).               

 Tendinţa spre bine, despre care vorbeşte Aristotel, la sistemele biologice, poate fi văzută ca o mai bună adaptare la mediu; continua regenerarea a fiinţării, într-o permanentă cursă a supravieţuirii prin selecţie naturală şi mutaţii genetice. Un lucru trebuie înţeles foarte clar, încă de la început: ceea ce noi numim, în sensul dat de categoriile evoluţioniste, selecţie naturală şi mutaţie genetică, din punctul de vedere al codului genetic înseamnă autoprogramare. 

Vasile Anton Ieșeanu,  1 august 2014, Iași