Lansare de carte, în sat la noi, în data de 26.11.2011, ora 11.00

http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/2011/11/lansare-de-carte-in-sat-la-noi-in-data.html


   La şcoala generală Spineni, com Andrieşeni , jud. Iaşi       

       

Lansare de carte în sat la  noi         

În Jurnalul de la Păltiniş, Constantin Noica afirmă  că adevărata liberate este în spirit, că  orice legătură  materială te corupe, te face sclav. Şi adaug eu, te dezumanizează. Adevăratul   umanism  şi adevărata libertate le  regăsim  în muncă şi  creaţie spirituală.                                              

O viaţă de om nu valorează nimic,  nimic nu valorează  o viaţă de om când e risipită în van, când  nu a dăruit nimic acestei lumi, dar o viaţă de om, care  trăieşte pentru ceva sau pentru cineva,   pentru o idee morală, pentru  o carte,  valorează cât o sută de vieţi.   Acela  ce  dăruieşte   puţin,  din sufletul său,  celorlalţi semeni, simte  împlinirea vieţii, simte că nu a trăit în van.                     

O mare doamnă a învăţământului  românesc de la sate, Aurelia Burlacu   (şi cînd spun o mare doamnă, afirm  că numai o  mare pasiune spirituală îl face pe bărbat  – un mare domn  şi  pe femeie  - o mare doamnă) a avut curajul şi tăria, în aceste vremuri de  materialism  sălbatic  şi de  evidentă  abandonare a cuvântului scris în  favoarea culturii kitsch  a televiziunilor, să scrie o  monografie a şcolii şi  satului Spineni despre şi pentru  oamenii acestor meleaguri ,,oameni  harnici, buni şi cuminţi, vrednici lucrători ai pământului care ne dau nouă pâinea noastră cea de toate zilele’’, spune autoarea.   Mulţi vor fi crezând că, a scrie o carte  e un lucru uşor în ziua de astăzi; copiezi documente, mai adaugi ceva şi gata cartea a ieşit. O carte se scrie greu, cu multă muncă şi trudă.                                                                                                                 Cartea -   Spineni  - Sat şi şcoală - file de monografie,   înglobează   un număr imens de ore de  cercetare a  amintirilor bătrânilor, de  aplecare asupra documentelor, de scriere şi rescriere, de corectare, de punere în pagină de tipar şi  alte  nimicuri, ce  au trebuit analizate şi puse la punct,  pentru a i se da ceea ce  tipografii numesc, abreviat,  B.T. ( bun de tipar).                       Cartea, structurată  în  câteva capitole,   Satul  - File de istorie a locului,  Oamenii locului, Biserica  noastră,  Calea ferată,  Şcoala  - cel mai cuprinzător  capitol, atrage la citit prin magia   narativă despre   istoria  locului, a oamenilor, a şcolii şi  destinele  elevilor  realizaţi. Trebuie să recunoaştem că, şcoala de la Spineni a dat câteva  personalităţi dintre  foştii elevi, din vremea când  doamna  profesoară  a ocupat funcţia de director al aceste şcoli.                    

 Doamna profesoară Aurelia Burlacu   are  această  înzestrare  de  povestitor.  Îmi   amintesc cum mă fascina  la orele  de istorie şi literatura  pe vremea cînd eram elevul domniei sale. Dacă  veţi deschide această carte am convingerea că  nu o veţi  lăsa din mână  până la sfârşit. Eu am citit-o pe nerăsuflate.                                                                                                                                         

De ce a scris doamna profesoară   Aurelia Burlacu    această  monografie? Petru că are o datorie, aceea de om,  ,,de fiinţă repede trecătoare  prin această lume’’, cum spune domnia sa,    cu atât   mai mare e datoria ei, ca  pedagog şi  formator de destine,  ,,să lase un  semn’’  despre oamenii acestor locuri, a celor vii şi a celor trecuţi în nefiinţă, să scrie povestea şcolii şi a  timpului scurs  inexorabil  peste generaţiile de elevi, să nu intre satul  în uitare şi părăginire. Cine  se mai încumetă în ţară  la o asemenea lucrare?                                                                                              

Doamna profesoară a parcurs 125 de ani din istoria şcolii şi a satului  Spineni. Domnia sa   invită pe urmaşi să continue  să scrie această istorie din sat la noi,  să dăinuie în veacuri  scânteia de spirit  aprinsă de o profesoară,  într-un  cătun,  uitat de lume,  de pe Valea Jijiei.  Fără  un dram de spirit  omul coboară lesne în subuman.  Cartea satului şi şcolii  Spineni are această menire de ai menţine  pe oamenii acestor locuri în uman.  Cred cu tărie că,  această scânteie  de spirit se  cere  a fi  reaprinsă de urmaşi.                                                                                                          Doamna  profesoară Aurelia Burlacu s-a dăruit  cu generozitate  pentru fiecare generaţie  de elevi  pe care a păstorit-o, risipindu-şi câte o părticică,  din sufletul ei generos, în fiecare elev,  spre a face din   noi, copii de ţărani,  oameni mari, cum spun  părinţii noştri cu smerenie şi mândrie.  Prin munca ei neobosită, prin crezul ei moral generat de  pasiunea  muncii, prin  credinţa domniei sale  că adevărata cale a existenţei umane  este munca  şi implicit  calea morală a adevărului şi iubirii, prin acest  cult al muncii instituit pentru sine, anume că, numai munca reală, perseverentă şi dedicată  conferă omului aura morală de sfinţenie,  face ca, acum,  bilanţul vieţii să-i  fie încoronat cu această  carte a satului  - Spineni - Sat şi şcoală - file de monografie.              

O  doamnă  profesoară, care,  prin pasiunea muncii sale şi dăruirea de sine,  ne-a făcut  pe mulţi dintre noi  - copiii de ţărani  -  oameni mari, nu poate fi   numită  decât  marea doamnă a  învăţământului românesc. În faţa  doamnei profesoare,  Aurelia  Burlacu,  mă plec cu  smerenie, respect şi iubire.      

Vasile Anton                                                                                    

                                                                                    

   Vasile Anton, Iaşi, 23 noiembrie 2011,  antonvasileiasi@gmail.com