Priviri liminare : Emilian Marcu - omul cu o mie de ființe delicate și gingașe

PRIVIRI LIMINARE: Emilian Marcu – Vitrina cărților

            Prin   anul  2003, Emilian Marcu  a început  să construiască o   bibliotecă  în Iași, o bibliotecă  cu vitrină mare să vadă  toți   trecătorii  aceste ființe atât de delicate, dar și atâta de  gingașe – cărțile. Adică cum,  cărțile  pot fi  ființe?!  Ei bine,  dacă faimoasa  zeiță greacă Atena,  numită de romani Minerva,   s-a născut din capul  lui  Zeus,   de ce cărțile ieșite  din capul oamenilor nu ar putea  să  fie  ființe?!...                                                                                         Emilian  Marcu  este poet, iar  un poet nu poate vedea altfel cărțile decât ca ființe  vii -  umane.  Și cum nu ar putea fi ființe  o carte ființă vie  dacă  vorbește,  comunică cu cel care o deschide - cu  cititorul.                                       O mie de cărți a   așezat    autorul  în vitrina bibliotecii sale,  o mie de ființe pe care le-a înfășat și le-a hrănit ca pe niște copii.      

                                 

                  Emilian Marcu nu este critic literar, nu  uzează  de  criteriile axiologice  ale valorizării sau devalorizării,  ale promovării sau  desființării  autorilor  cum făcea pe vremuri Eugen Barbu, el doar scrie cronică  literară, adică consemnează  apariția   unei cărți în revista  ieșeană „Convorbiri literare”.                                   

     Ei, fără îndoială, cronicarul literar emite  în predoslovia cărților   și anumite viziuni critice,  fără a avea pretenția de a  face analiza  critică  în detaliu a creațiilor ieșite din mințile   pasionate de scris ale autorilor.                                     Faptul  că emite și idei axiologice  e dovedit de intenția  sa de a  acorda,  în funcție  de valoarea   literară   apreciată,  un anume număr de penițe, cele mai valoroase   fiind   premiate cu câte cinci  penițe de aur. 

        Autorul  mărturisește că este   posibil   să fie  subiectiv, de multe ori  s-a aflat în mare dilemă  în acordarea de penițe.  Se întreabă, oare  el  pentru cartea Vitrina  cărților – un deceniu de singurătate… în  bibliotecă, Ed. Pim  Iași 2013,  care  cuprinde   în  cele  644 de pagini  o mie de autori,  câte penițe va  primi?  Eu   unul din cei  o mie de autori consemnați   în această  monumentală  Vitrină  îi  acord cinci penițe  de aur.                                                                        

 Din cei o mie de scriitori (poeți, romancieri, critici literari), afirmă  autorul în Predoslovie,   cel mai mult  îl bucură să  se aleagă cu  3-4 care îl prețuiesc pentru monumentala catedrală  a  ființelor  gingașe și delicate.                     N-am să vă spun cine sunt   autorii cu cele mai multe penițe,  vă las pe dumneavoastră să-i aflați din paginile cărții.                                                      Mi-am luat  totuși  ingrata sarcină  de a consemna   în Priviri liminare câțiva autori, pe care tot subiectiv (cine nu-i subiectiv?  numai calculatorul poate fi  obiectiv.)   i-am extras   din  Vitrina cărților, în ordine  alfabetică.               

        Catinca Agache, director adjunct la Biblioteca Gheorghe Asachi  din Iași, împreună cu  Emanuel  Iftodi,  cu  Biblioteci în timp,  parcurge bibliotecile în timpul istorico-cultural   de la  Babilon la Biblioteca din Alexandria și   oferă cititorilor  curățenia spirituală  a cărților.                                                     

           Anton I. Adămuț  este un taciturn ( cum ar putea fi altfel  un filosof al zilelor  noastre, în lipsa agorei?!) dar care comunică exemplar în scris. Seducția ca spațiu  al cenzurii  este una dintre cele  mai valoroase cărți  publicate de Ed. Junimea. A revalorifica adevărul   socratic în perioada postmodernistă  e o întreprindere a unui adevărat filosof. Cu  Filosofia lui  Camil Petrescu,  filosoful  ieșean  are   un nou discipol  în persoana mea. Cât este de filosof Camil Petrescu  ne-o spune  filosoful ieșean cu claritatea și coerența frazelor.                                      

     Ruxandra Anton   poeta gălățeancă cu Izvorul Zidit, având ca moto un citat din  Caietele lui Cioran  - Iluzia e motorul  și secretul faptei  -    se rupe  limpede și detașat,  spune Emilian, de plutonul de poetese, cosemnate în „Convorbiri  literare”, care spune Emilian Marcu  fac tot ce e posibil și adesea  imposibilul, ca să nu spun indecent,  pentru a atrage atenția.                                Mioara Bahna  critic literar, cu  Aventura lecturii. Scriitori străini   și  Aventura lecturii. Poezie  română contemporană   se înscrie  în   tagma criticilor literari,  puțini la număr azi  în spațiul mioritic.                                           Cu aceste două cărți de critică, Mioara Bahna, afirmă  Emilian Marcu,   devine un nume de referință  în critica literară a noii generații.                      

      Lucreția Berzintu prin  cartea de   interviuri   Cetățeni ai spiritului  universal,   se afirmă ca foto-jurnalist și are o experiență, aș îndrăzni să   spun, șamanică. Autoarea  evadează  din lumea noastră  tridimensională  în lumea  cuadridimensională, (lume  descrisă   științific  și   realist de Ioan Petru Culianu  în Călătorii  în  lumea de dincolo) și ia  interviuri  lui Mihai  Eminescu   și  lui Cezar Ivănescu, sprijinită de argumentele călătorului   printre stele dr. ing.  Dumitru-Dorin  Prunariu.                                                                                      

     Theodor Codreanu  este   criticul literar care primește   de la Emilian   numărul maxim  de  penițe pentru Polemici  incorecte politic în  care neo-marxiștii  ca Ioan Bogdan  Lefter care cere vindecarea  de tradiție,  de creștinism,   H R Patapievici care cere abandonarea cadavrului din debara  și alți  corifei de la Dilema  pe care îi lasă rece Eminescu, toți deghizați în globaliști  postmoderniști,   promotori ai noului ce se erijează în   elitiștii culturali pentru cititorii   grăbiți  și  neatenți. Alungați lupii!   strigă   Theodor Codreanu, în Transmodernismul.   Cărțile de critică literară  -    Numere în labirint;   În oglinzile lui  Victor Teleucă; Valori din două  veacuri  au menirea de  face  lumină  dincolo și dincoace de Prut asupra valorilor spirituale  pe plaiul mioritic.                                                                                           

       Daniel Corbu în  Documentele  haosului, în colecția coordonată   de Cezar Ivănescu  Dictatura   și scriitura,  poet de aceeași factură cu Dimitrie Stelaru, Emil Bota, Constantin Tonegaru  și Ion Caraion  apelează la diverse trucuri și butaforii pentru a înscena poemul.  Daniel Corbu  este  numit  T. A. B. - ul   poetic cu vestă de  antiglonț.                                                                    În Postmodernismul și postmodernitatea  în România de azi, o carte tristă, îmi  mărturisea  într-o discuție   poetul Daniel Corbu, o carte ă  cu caracter polemic   în care îl aduce în prim plan pe Eminescu  și  îi  amintește  pe  Alecsandri, Kogălniceanu, I. H. Rădulescu, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi pe care postmodernismul  nu trebuie  să-i arunce în debara.                                  Cu Eonul  Marelui Desant, Poeme,  o antologie de autor,     Urmele lui Dumnezeu și alte povestiri , unde  poetul   trăiește Apocalipsa de fiecare zi, în eseuri și proză scurtă și Viața de fiecare zi la Iași pe vremea lui Daniel Corbu povestită de el însuși, în care se întreabă unde se află poezia pe care o scrie, autorul  recreează o lume fabuloasă pe care numai un poet o poate recrea.

Nicolae Dabija  este    basarabeanul care s-a născut,  după cum mărturisea chiar autorul,  la a șaptesprezecea  aniversare  a   prestigioasei  reviste  literare junimiste  „Convorbiri literare”  desfășurată între 25-27 aprilie  2013, „într-o bibliotecă  fiindcă bunicul , stareț la mănăstire, de teama ca  sovieticii,  pătrunzând  cu   tancurile  în  Basarabia,  spre  nu   da foc   cărților românești le-a  depozitat acasă  la părinți. Așa  m-am născut în  bibliotecă.  Când am deschis ochii am văzut în jurul meu numai cărți.”                                     

  Admirator al renașterii basarabene și al românismului, Nicolae Dabija, scrie  în Doruri interzise   o poezie  imnică,  elegiacă.  Bezna vine de la răsărit  este o carte tragică   și tristă. Cu Fulger înrourat  Nicolae Dabija revine la poeme. Temă pentru acasă e un roman  năucitor. Profesorul de literatură română, Mihai Ulmu   propune ca temă pentru acasă Ce e iubirea?  Romanul începe cu sfârșitul dramei  recuperarea copilului    moldovean Mircea  născut  într-un lagăr din Siberia. Născut într-un lagăr nu mai era  fiul  părinților , ci fiul lui Stalin. Calvarul tatălui  în căutarea  fiului  în gulagul rusesc este un  adevărat  martiraj   al  supraviețuiri   prin iubire care   in acest caz ia  forma  iubirii sacre.     Ultima carte al lui Nicolae Dabija  Nu  vă  îndrăgostiți  primăvara  mi-a fost înmânată de autor  cu autograf cu ocazia sărbătoririi revistei „Convorbiri  literare” . N-am  apucat încă s-o citesc                                             

         Constantin Dram , criticul  și istoricul literar ieșean  concurează la penițele lui  Emilian Marcu  cu Lumi narative (II)  în care sunt consemnate 39 de cronici narative publicate în  revista „Convorbiri literare” ce se  insinuează ca o  conspirație  și o provocare cu care ademenește  la citit  romanele consemnate.        

         Petru Frăsilă -  moderatorul    emisiunii   - La un ceai cu  Petru Frăsilă de  la  Prima TV Iași candidează  la penițe  cu   romanul  Viața  pe tabla de șah, ca un adevărat  luptător pentru proiecte culturale  a construit cenaclul  literar – muzical, cum  reiese din roman.                                                                         

         Paul Gorban  se înscrie în  cursa pentru penițe  cu  cartea de poeme  Pavilioane cu ruj, cu poeme expozitive și chiar excesiv   descriptive  dar cu săgeată de fior liric  de poezie adevărată.                                            

         Silvia Goteanschi cu  Minunea va veni mai târziu câștigă     Festivalul internațional de poezie „Grigore Vieru” , ediția a II-a și Festivalul de poezie  „Cezar Ivănescu”,  organizate de poetul Daniel Corbu. 

       Mircea Radu Iacoban  expune în Vitrina cărților romanele   Grădina lui Dumnezeu, proză scurtă, un jurnal  cu umor suculent dar cu sfârșit tragic    și  romanul     Pompe funebre – o succintă radiografie a caracterelor.                                                       Adrian   Dinu Rachieru  critic și eseist,  aspiră la mai multe  penițe  pe care le și obține cu   Legea conservării scaunului; Nichita Stănescu – un idol fals?; Biblioteca de iarbă; Eminescu după Eminescu; Poeți   din Basarabia;  Ion Creangă, spectacolul disimulării.                                                                  Valeriu  Stancu în Cantina cu cearcăne, prefață  scrisă de  Luca Pițu,  volum de proză cu 12 povestiri  în care un grup de tineri se supun unui ritual șamanic de scuturare de  zgura socială.                                                             

        Valentin Talpalaru, după acumulări  intense,   scrie cartea de poeme  Liniștea vânatului, apoi trece la proză, Strada Măicuța, situându-se  la graniță,  pe linia subțire, dintre roman de ficțiune și   memorialistică.         Revine la poezie cu cartea Poemele  Deltei. Rodion. Recidivează ca prozator  scriind romanul  Povestiri de pe Măicuța.  În  acest  ultim  roman autorul  țese  aventura  sa  în  Babilonul copilăriei de la Tg. Frumos,  petrecut între  români, lipoveni, evrei, armeni și  țigani, oscilând   între  personajele  create de Ion Creangă   și cele ale sud-americanului Gabriel García Márquez.                             

          Întrucât  apariția cărții nu s-a  bucurat de niciun ajutor financiar, cartea  fiind tipărită   pe spezele  autorului, ediția are un  tiraj mic  - o sută de exemplare.  Cine dorește  această  monumentală carte cu o mie de scriitori (și cine oare dintre   aspiranții  literari  nu dorește  să aibă   o mie de scriitori  în  biblioteca sa ?!) o poate  solicita  pe adresa de email:  emilian_marcu@yahoo.com.                                                                      Vasile   Anton Ieșeanu,  26 aprilie 2013, Iași