Faceți căutări pe acest blog

marți, 2 aprilie 2013

Priviri liminare – fenomenul cultural Goosebumps și Twilight




    




Frământat de ideea găsirii  unui  segment de cititori, discutam zilele acestea  cu poetul Liviu Apetroaie, despre descreșterea  alarmantă  a acestor.                                                                                                             
 „Am fost în fiecare zi  la Sala Polivalentă,  cât  a ținut  Târgul  internațional de carte  Librex  2013,  îmi  mărturisește poetul Liviu Apetroaie într-o discuție amicală.        
  „Față de anul trecut, anul acesta  fost dezastruos  pentru  edituri și,  în general, pentru fenomenul  cultural  al cărții .  Dacă anul trecut erau destui  vizitatori, chiar dacă nu cumpărau,  măcar  veneau și aruncau  o privire,  te mai ciocneai  de  un grup sau altul, anul acesta sala  a fost goală  sau aproape goală. Cu excepția  lansărilor de carte, în restul timpului au fost foarte puțini vizitatori.”         
   „Inflație de scriitori, criză de cititori”, îi  spun  poetului. „La Librex2013   am reușit să vând  două  volume ale cărții mele Cum să scriu un eseu…  ”   „Ai vândut  multe… Au fost edituri care nu au  vândut nicio carte. Îți dai seama, sunt edituri cu  multe cărți  și autori consacrați! …”                                                                                                                       
 „De ce oare, îl întreb, ce se întâmplă cu oamenii? Spre ce fenomen cultural se  îndreptă?! Să-i acapareze oare audiovizualul  și internetul într-atât  încât cartea să nu mai exercite  nicio atracție?! Totuși autorii străini mai   sunt  încă  citiți   -  Murakami, Pamuk, Llosa, Eco, deși am găsit,  la anticariate,  cărți  ale acestor autori  noi nouțe, nici măcar deschise. E oare de vină, criza, sărăcia în care ne zbatem?!  Ce-i lipsește  scriitorului  român?”, îl întreb pe Liviu,  să fie vandabil?”  Poetul Liviu Apetroaie  ridică din umeri.
                                                         ***                                                                                    
  „Ce citești acolo  așa de pasionată?”  o întreb pe Ligia,  nepoțica mea. Goosebumps , adică „piele de găină”, chestii cu fantome. 

Te interesează Vali?” „Da, mă interesează literatura citită de fetele de  10 ani.” „Ți-o dau, dar să mi-o dai repede!  Mi-a mai cerut-o o colegă.” 
  „Uau!  Credeam că s-au terminat cititorii din țara asta, dar uite că  se citește. I-a să văd  ce carte e!  A,  Fantoma din vecini   de R. L. Stine.”       
  Trebui să fie o porcărie, zic eu în gând. Dar uite că e citită de fetițele aflate la vârsta pubertății . Ce Dumnezeu  pun americanii ăștia  în cărți  de le fac să fie citite de milioane  de cititori, iar  scriitorii români   trag mâța de coadă  și în privința cititorilor  și în privința vânzărilor.                   
 Scriitorul R. L. Stine a  intuit bine  și a atacat  segmentul de cititori  aflat  la vârsta  biologică a pubertății, când   poveștile de  groază și mister au  impact asupra   mentalului lor, le dau fiori și le fac  pielea de găină. Implicarea  personajelor  copii  în situații  înfricoșătoare  generează  și  pentru  micii cititori fenomene asemănătoare.                  
 Exploatând  acest  gen de thriller care șochează  conștiințele necoapte ale copiilor aflați la vârsta  pubertății prin suspans, tensiune și emoție, inducerea  în mentalul   micului cititor a incertitudinii, surprizei,   amplificându-le  anxietatea  prin teroarea psihică,  toate acestea  coagulează misterul  și  fascinează  micul cititor.                                              
            Redactor șef   la o emisiune pentru copii,  autorul american a intuit ce-i poate fascina  pe cititorii  de 10 -12 ani , aflați la pubertate, când hormoni  le devastează mintea și trupul    – misterul  morții(horror) care îți dă fiori  - părul  de pe brațe se ridică,
 mușchii se încordează, temperatura ajunge la extreme ce   dă fiori și chiar frisoane,  ca răul de  înălțime sau de  prăbușire în hăuri adânci. Adrenalină și dopamină la  maximum.                           
 Fenomenul Twilight  -  Amurg ,  este și titlul unei serii de  patru romane ale scriitoarei  americane  Stephenie Meyer. Ea atacă segmentul adolescentin, post-pubertate,îndeosebi   al  dorului și dorinței  fetelor  de iubit -  tema zmeului ( intuit  și exploatat  la noi de Ion Eliade  Rădulescu  în Zburătorul) -  recte,  al vampirului în literatura vestică și de peste ocean, când dorința de  fantezie, de  mister și fenomene parapsihologice devin acute, mai ales pentru adolescente ca  urmare a exploziei hormonale.
           Poemul  lui Ion  Heliade Rădulescu  este, fără îndoială  net superior ca valoare literară,   literaturii   Goosebumps și Twilight  a americanilor.                                                                                                  
 „Dar uite, mă vezi, mamă? așa se-ncrucișează                                  
 Și nici nu prinz de veste când singură mă  strâng,                             
 Și tremur de nesațiu, și ochii-mi văpăiază,                                           
           Pornesc din dânșii  lacrimi și plâng măicuță, plâng.                                             …………………………………………………………                            
         „Dar ce lumină ca fulger trecătoare                                                    
          Din miazănoapte scapă cu urme de scântei?                                                                    
          Vreo  stea mai cade iar? Vreun împărat mai moare?                   
   
      Or e – să nu mai fie!  - vreo pacoste de zmei?        ……………………………………………………
         Tot zmeu a fost, surato. Văzuși împielițatu!                                        
        Că țintă    la alde    Floarea în clipă străbătu!                                       
        Și drept pe coș, leicuță! ce n-ai gândi,  spurcatu!                                             
        Închină-te  surato!  - Văzutu-l-ai și tu?                                                           ……………………………………………….
       Pândește, bată-l crucea ! și-n somn colea mi-ți vine            
       Ca brad un flăcăiandru  și tras  ca prin inel,                                             
       Bălai, cu părul  de-aur! dar slabele lui vine                                        
    N-au nici un pic de sânge, și-un nas ca vai de el”
  (Ion Heliade  Rădulescu  - Zburătorul, fragment )                                                              
            Fenomenul Twilight, spune autoarea celor patru   volume,  este   o   „comedie de groază, suspans și  dragoste”.                                                     
         Ambii autori  americani au sute de milioane de cărți vândute  ceea ce  face  literatura  aceasta deosebit de  rentabilă. De ce nu abordează  și  autorii români asemenea tematici productive?!  Nu neapărat  acestea. Pot viza alte segmente de populație. Ce ne lipsește  oare? Talentul, fantezia, arta de a crea suspansul, de  a induce  frica și  teroarea, de a scrie   comedia de groază, suspans și dragoste?!                                              
  Vasile Anton Ieșeanu, 02 aprilie 2013, Iași 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu