Sonet 1 ( Iubire - Mariei, cumintea mea nevastă)

Când te-am văzut întâia  dată

Nici nu știam prea bine ce-i cu tine

De unde-ai apărut frumoasă fată!...

Ce vânt te-aduse în sat la mine?!

Ursita vru să ne vedem atunci  întâia oară,

Dar te știam!  - în vis  mi-ai apărut odată…

Ca Narcis mă-ntrebam – de-mi ești o surioară,

Și-ai fost,  de providență-mi destinată?!

Un coup de foudre - miracol colosal,

Ce joc cuantic ne-a unit ființa?!

Asemănarea în oglindă -  în chip fatal

În unu androgin  ne-am regăsit credința.

Unu-n pereche  eu cred că  e iubirea

Un joc al  sorții - bătrân ca omenirea.   

       Vasile Anton Ieșeanu, 12 aprilie 2013, Iași