Isaiah Berlin nu neagă determinismul, „fie el cauzal sau teleologic”, numai că „argumentele în favoarea lui sunt neconcludente”. Și asta pentru că există o incompatibilitate între determinism și responsabilitate. Determinismul exclude responsabilitatea umană. „Dacă tezele determinismului sunt adevărate, spune Berlin, noțiunile de merit și vină, în înțelesul lor obișnuit, nu ar avea aplicabilitate.” Numai că lumea această nu a fost creată absolut deterministă cum își închipuie unii filosofi contemporani, nici absolut relativistă cum au crezut alții. e o lume determinist-relativistă care în viziunea mea funcționează programat la marginea haosului. Nu doresc să discut consecințele morale ale unei lumi deterministe. Ele sunt amplu analizate de Isaiah Berlin în cartea sa Cinci eseuri despre libertate și alte scrieri.
Încerc să aflu cum e posibil ca omul să aibă libertate într-o lume determinist-relativistă. Este evident că în dictaturile deterministe de tip fascist sau comunist, noțiunile de merit și vină sunt false. Valorile umane sunt răsturnate - stăpânii devin slugi și slugile stăpâni.
Exact ca în Povestea lui Harap –Alb, unde genialul epileptic Creangă a avut o străfulgerare atât de vizionară, pe care nimeni în acele vremuri nu a conștientizat-o decât un alt genial epileptic, Dostoievski – „lumea asta e pe dos , toate merg cu capu-n jos; puțini suie, mulți coboară, Unul macină la moară. Ș-apoi acel Unul are în mână și pâinea, și cuțitul și taie de unde vré și cât îi place, te uiți la el și n-ai ce-i face.”(Ion Creangă- Povestea lui Harap- Alb). Povestea lui Harap-Alb pare a fi profetizat povestea tragică a românilor sub dictatura comunistă. Chiar astfel s-au petrecut lucrurile. A discuta despre libertate într-o societatea absolut deterministă e un nonsens.
Chestiunea libertății rămâne de discutat în democrație. Idealul de libertate depinde de puterea maximă care îi este acordată individului, de clasa politică, pentru a se realiza social. În societatea democratică libertatea, similară autonomiei individuale, depinde de inteligența și capacitatea fiecărui individ de a accede la valorile culturale.
O minte cultivată, adecvată nivelului standardului cultural, în speță european - cunoașterea unei limbi străine, în special engleza, cunoașterea tehnologiei virtuale, pregătirea profesională la nivel facultate, permis de conducere, motivație, putere de muncă și un țel bine definit în viață care îi conferă sens vieții sale, e net superioară unei minți ignorante. O minte adecvată standardului european e o minte mai liberă decât o minte ignorantă, prin posibilitățile și opțiunile de alegere. Societatea modernă cere oameni din ce în ce mai inteligenți, mai bine pregătiții și mai operativi în domeniile hi-tech-ului.
În această ordine de idei exprimată de mine, Sfântul Ambrozie a sugerat, în viziunea lui Epictet și Kant că „un înțelept, chiar sclav, este liber - de unde rezultă că, rege fiind, un prost rămâne sclav.” Prin urmare, cei sortiți să rămână în cercul vicios al lui Sisif - eterne slugi, sunt ignoranții care disprețuiesc învățătura, care devin proletari și își vând forța pentru munca cea mai prost plătită, plebea cu nivelul cel mai scăzut de inteligență, ușor de păcălit și lesne manipulat de politicieni veroși. Învățătura a fost încă de la începutul istoriei umane și va rămâne baza libertății umane.(fragment din eseul LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX )
Vasile Anton Ieșeanu, 24 decembrie 2015, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu