Schopenhauer susține că Universul rămâne un „fenomen cerebral”, ca reprezentare a inteligenţei omului și aici se vede inspiraţia sa din idealismul subiectiv al lui Berkeley. Berkeley își motiva teza sa idealist subiectivă, prin ideea că „a exista înseamnă a fi perceput”. Doctrina stoică afirmă la fel, anume că realitatea obiectivă există numai în prezentul fiecăruia; trecutul şi viitorul nu există decât informaţional – în mintea noastră, respectiv ca amintire sau speranţă. Nu putem acţiona asupra lor decât informaţional, nu şi material. Din punctul de vedere al lui Berkeley ceea ce nu poate fi perceput, nu există.
Schopenhauer nu neagă realitatea la fel ca filosoful englez, însă afirmă că, în absenţa inteligenţei omului, universul ar dispărea. Această viziune a lui Schopenhauer este, în cele din urmă, o viziune solipsistă – eu singur! Împotriva viziunii schopenhaueriene afirm că, în absenţa fiinţei umane care are capacitatea cerebrală să-l cunoască şi să-l înţeleagă, universul continuă să existe. Informaţia programată a universului nu sfârşeşte odată cu dispariția omului.
Schopenhauer se bazează pe ceea ce idealiştii susţineau cum că, închizând ochii, lumea dispare.
Schopenhauer nu neagă realitatea la fel ca filosoful englez, însă afirmă că, în absenţa inteligenţei omului, universul ar dispărea. Această viziune a lui Schopenhauer este, în cele din urmă, o viziune solipsistă – eu singur! Împotriva viziunii schopenhaueriene afirm că, în absenţa fiinţei umane care are capacitatea cerebrală să-l cunoască şi să-l înţeleagă, universul continuă să existe. Informaţia programată a universului nu sfârşeşte odată cu dispariția omului.
Schopenhauer se bazează pe ceea ce idealiştii susţineau cum că, închizând ochii, lumea dispare.
Concepţia sa idealist-voluntaristă reunește eclectic teze ale idealismului subiectiv cu cele ale idealismului obiectiv. Această viziune are ca susținere și dogma budistă, anume că realitatea este iluzie sau o aparenţă. Mai precis realul este și nu este; în viziunea budistă e un paradox, o informație incomunicabilă prin limbajul uzual, deoarece realitatea este într-o continuă transcendență. E ceea ce fizica cuantică a probat prin natura duală a luminii : corpuscul și undă. Lumina soarelui există fie că e percepută sau nu de un observator.(fragment din eseul LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX )
VASILE ANTON IEȘEANU, 16 DECEMBRIE 2015, IAȘI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu