De te doresc...

De te doresc…


De te doresc atât de mult femeie!
E pentru că…, născută eşti ,,din mine''.
Când te-am văzut aprinsa-i o scânteie
Şi-atunci m-am cunoscut…, prin tine.


De când te-a separat de mine Zeul,
De-atunci, dorinţele-n mine ard.
Mereu te caut să îmi unesc cu tine eul.
Să te găsesc: e oare un destin?... sau e hazard?


Deschide-mi, dară, poarta lumii!
Şi, dă-mi să muşc din fructul cel oprit!
Ca să cunosc şi binele şi răul,
chiar alungat din rai şi aspru pedepsit.


Sub raza de argint a lunii;
Ne vom uni vrăjiţi, în Unul,
Ca să schimbăm de-acum fiinţa lumii
Să fim la fel, cum e… şi Zeul!''