Nu cunosc dedesubturile afacerii șoselei Iași, Vlădeni, Andrieșeni. Primarii și șoferii, cu care am discutat, mi-au spus că acesta e drumul lui Simirad , adică asfaltează o firmă a fiului președintelui Consiliului Județean Iași. Că așa se practică la noi politica... Cu neamuri, fii, nepoți, frați, cumnați, amici și ... proști care-i votează.
De trei ani se lucrează la refacerea acestui drum! Termenul este, după cum scrie pe placardă - ianuarie 2012, dar șoseaua arată la fel ca acum trei ani.
Batem pasul pe loc: tot pe loc , pe loc ... Și chiar dacă nu ar fi așa, cum vorbesc gurile rele, ce face d-l Simirad ca președinte al consiliului județean Iași? Ce face un profesor de matematică și scriitor?!... Așteaptă pomana lui Băsescu, că doar l-a susținut, pe pirat, la scaunul prezidențial.
Dar pomana nu mai vine. Băse nu mai dispune, el apune... Parcă-l aud pe Năstase fredonându-i lui Băse cântecul lebedei. ,,Trăinele, nici nu știi, cât de mic începi să fii...”
Dar Năstase nu va fredona. E un politician intelectual sau intelectual politician, elegant în vorbă și diplomat în judecată, nu se coboară la manelele lui Băse.
Când i-am citit, în 2000, cărțile lui Simirad - Audiențe în aer liber, schițe și povestiri , mi-am zis: iată un moralist care merită a fi votat.
În realitate Simirad s-a dovedit a fi, nu un moralist, ci lupul moralist - a trecut dintr-o tabără în alta cu aceeași lipsă de caracter. Că bine zicea un istoric spaniol, anume Francisco Veiga în Istoria Gărzii de fier (paradoxal - ne scriu străinii istoria - istoricii noștri fiind prea ocupați să facă politică), că România nu duce lipsă, în politică, de oameni inteligenți, ci de oameni de caracter.
Aș vrea să-i cer, d-lui Simirad, o audiență în aer liber, pe drumul Iași, Țigănași, Vlădeni, Andrieșeni să vadă și el cum își rupe mașina în două. Dar, d-l Simirad nu mai vrea să candideze. Iese la pensie... Și-a făcut plinul și de-acum se duce să planteze roșii... din alea galbene sau portocalii, mă rog! Aflu, mai apoi, că va candida, acum în 2012, din partea U.N.P.R
Nu mă mai duc în audiență. Nu are rost! Nu pentru că nu ar avea șanse să ajungă președinte la C.J. Iași, ci pentru că nu mai am eu speranțe că drumul lui Simirad se va nici anul acesta, nici anul viitor, nici la mulți ani.
În toamnă, când voi căra mustul, îmi voi rupe din nou mașina mașina în două. Deși mă revoltă situația, mă resemnez!
Ce poate să facă românul când se lovește cu capul de un întreg zid al indolenței politice? Să se resemneze! Ce altă șansă are! Speranța?! Moare, la noi, în secunda următoare promisiunii făcute de un politician ca Simirad.
Așa e la noi la români, ne învârtim mereu, precum câinii în jurul cozii, în același cerc vicios infect și fără ieșire. Batem pasul, ca la horă, pe loc..., Tot pe loc , pe loc , pe loc... să răsară busuioc!..., măi!
Vasile Anton, Iași, 10 mai 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu